Pentru că până acum am făcut mai multe postări în care am anunţat decesul unor foşti deţinuţi politici, am decis că ar trebui să fac o „rubrică permanentă”, iar prima postare din această „listă a tristeţii” îi este dedicată lui Constantin Ionaşcu (19 noiembrie 1924-15 noiembrie 2011).
Student la Facultatea de Drept, a fost arestat la 4 mai 1948, ca membru activ al Tineretului Universitar Naţional Ţărănist şi ca participant la organizarea manifestaţiei din 8 noiembrie 1945 şi condamnat la 5 ani închisoare corecţională pentru „uneltire contra ordinii sociale”. A trecut prin închisorile şi lagărele de muncă Malmaison, Saligny, Valea Neagră, Constanţa, MAI Bucureşti, Jilava, Piteşti, Aiud, Gherla, Poarta Albă. A fost eliberat la 2 mai 1953, la expirarea pedepsei.
Vechi PNŢ-ist, a reînfiinţat partidul de la Constanţa şi a fost apoi, ani la rând, secretarul din Bucureşti al organizaţiei lui Corneliu Coposu. Şi-a dăruit energia şi activităţilor filialei constănţene a Alianţei Civice. În deceniul din urmă – explorând arhivele – a publicat o monumentală monografie despre mişcarea de rezistenţă din Dobrogea. Ediţia a treia a acestei cărţi (completată de autor cu date inedite) va apărea în curând prin grija Academiei Civice şi a Societăţii de Cultură Macedo-Română.
În 19 noiembrie 2010, Fundaţia Academia Civică a lansat volumul Ororile şi farmecul detenţiei, o impresionantă convorbire între Constantin Ionaşcu şi Traian Călin Uba. Cei interesaţi să afle mai multe detalii biografice despre Constantin Ionaşcu şi să citească fragmente din interviul menţionat, pot accesa site-ul Memorialului Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei, de unde am preluat şi eu informaţiile de mai sus.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu