StatCounter

marți, 19 februarie 2013

Apariție editorială: Emil Dorian, Cu fir negru de arnici. Jurnal 1949-1956, Editura Compania


„Odată cu acest volum, Jurnalul început de Emil Dorian în tinereţe îşi joacă actul ultim şi cortina. Notele sale dintre 1949 şi 1956 completează o lungă experienţă scriptică în care om, tată, medic, autor şi cetăţean îşi trec vocile distincte prin numeroase registre, fiecare rămânând fidelă sieşi. Desigur, îndoindu-se, crispându-se, justificându-se, jubilând, deplângând. Şi aceasta mereu faţă de sine.
Discuţia cu propria conştiinţă este în epoca 1949-1956 mai apăsată decât în anii anteriori, căci şi vremurile erau apăsătoare. În schimbările uriaşe prin care trecea România atunci, nefericirea şi nemulţumirea par la locul lor. Dar nu toată lumea le-a trăit la fel. Dorian, om de stânga de când se ştie, care frecventează lumea literară aprobată sau tolerată de noul regim comunist, pare la adăpost de zguduiturile nedrepte ale sorţii împărtăşite de milioane de români. Şi totuşi! Emil Dorian nu face parte dintre aleşii de categoria întâi. În categoria a doua sau chiar a treia de «privilegiaţi», liniştea de viaţă şi de spirit nu era deloc asigurată.
Iar dacă luciditatea şi sensibilitatea erau şi ele prezente fără răgaz, ca în cazul de faţă, notele de jurnal devin un bun preţios: înregistrează neaşezarea straturilor umane, inadecvarea literaturii la cererile maximaliste ale propagandei, întâlniri cu comisari nesiguri şi cenzori improvizaţi, cu antisemiţi de toată mâna, cu impostori de toate gradele, imagini ale oraşului care se schimbă zvârcolindu-se şi ale naturii nesimţitoare dar adânc simbolice, ca pentru orice om cultivat.
Cortina: 1956. Cu câteva luni înainte de a muri, Emil Dorian, grav bolnav, citeşte despre raportul lui Hruşciov la Stalin şi scrie ultimele sale pagini grave despre aproximaţii şi aberaţii de sistem. Încheie cu un poem: o nouă şansă de grotesc pentru omenire, o greşeală proaspătă care aşteaptă să se coacă.
Cei care se mai întreabă cum poate arăta înţelepciunea în vremuri de prigoană-de război-de scălămbăială ideologică găsesc cu siguranţă un răspuns în ansamblul Jurnalului lui Emil Dorian.
Adina Kenereş
Volumul are un cuvânt înainte de Margareta Dorian şi o prefaţă de Valentin Protopopescu.
    Informații preluate de pe site-ul Editurii Compania.

Niciun comentariu: