În 2010 și 2011, Institutul de Investigare a
Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc a întreprins
o serie de sondaje de opinie privind percepția românilor asupra comunismului. A
reieșit că, deși un procent major din respondenţi consideră regimul comunist ca
fiind unul ilegitim şi îl califică într-o pondere semnificativă drept criminal,
la nivelul populaţiei se menține tendinţa unei viziuni pozitive asupra
perioadei comuniste – 3 din 4 români consideră că statul ar trebui să asigure
populaţiei locuri de muncă, iar jumătate cred că autoritățile ar trebui să se
ocupe de planificarea economică și repartiția de locuinţe. După cum o arată
chiar autorii respectivului studiu sociologic, percepția contradictorie asupra
regimului comunist provine atât din dificultatea asumării trecutului comunist,
dar și din suprapunerea dimensiunilor politică și economică a vieții cotidiene
în comunism.
Demersul
pe care IICCMER îl propune pentru volumul VIII al Anuarului IICCMER
constă într-o deconstrucție a sistemului politic comunist, pentru a evidenția
tocmai acea rețea densă de relații între instituțiile responsabile pentru
controlul statului și ansamblul populației controlate. Promovând un model
paternalist, statul comunist nu s-a limitat la a impune un set de norme ce
trebuiau urmate, ci a intervenit în definirea nevoilor de bază ale populației
pentru ca, într-o a doua fază, să acționeze în vederea satisfacerii lor.
Cetățenii s-au raportat la stat pentru acoperirea celor mai elementare dintre
nevoi (accesul la alimente, apă curentă, încălzire, electricitate), activități
ori ipostaze ale existenței lor zilnice, de unde poate cea mai semnificativă
dintre constantele existenței în comunism, rutina: o rutină a muncitorilor în
drumul spre fabrică, rutina elevilor, rutina mamelor, rutina cozii, rutina
programului televiziunii publice, rutina săptămânală a programului de apă caldă
sau a celui pentru întreruperea electricității. Controlul statului a mers și în
direcția instaurării „moralei socialiste”, accesul la divertisment, televiziune
sau un anumit tip de vestimentație fiind de asemenea subsumat menirii
(re)formatoare.
De cele
mai multe ori, societatea nu a răspuns măsurilor statului comunist printr-o opoziție
fățișă, ci mai degrabă printr-o adaptare la contexte și situații specifice.
Vorbim aici despre traficarea diferitelor produse, fie ele interzise ori doar
absente de pe piața românească, audiția posturilor de radio străine,
dezvoltarea unor mișcări culturale underground,ori practica
avorturilor clandestine.
Numărul
VIII al Anuarului Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și
Memoria Exilului Românesc își propune să reunească texte care, prin
analizele conținute, descriu pluralitatea ipostazelor caracteristice vieții
cotidiene în timpul regimului comunist din România.
Așteptăm
contribuții care să acopere următoarele teme, dar nu ne limităm doar la
acestea:
Impactul proiectului socialist de
modernizare: sistemul de locuire,
sistemul de aprovizionare, petrecerea timpului liber, medicalizarea societății;
· Mecanisme de
reacție la nivelul societății:
dezvoltarea rețelelor de aprovizionare paralele, accesul la mijloace de
informare, fluctuațiile graniței public/privat, muzică, film, teatru;
· Cotidian și
marginalitate: închisori politice,
orfelinate, cămine-spital
· Familie și gen: stereotipuri de gen, violența domestică, familie
nucleară/familie extinsă, căsătorie, maternitate.
Sunt
încurajate contribuțiile care explorează tema vieții cotidiene dintr-o
varietate de contexte istorice și culturale, din perspectiva științelor sociale
și umaniste, incluzând : istorie, religie, literatură și lingvistică,
sociologie, antropologie, etnologie.
Materialele
trebuie trimise în formă finală până la data de 1 septembrie 2013,
pe adresa de email anuar@iiccmer.ro.
În
prealabil, până la data de 10 mai 2013, îi rugăm pe cei
interesaţi să-şi anunţe intenţia de a colabora, trimiţând pe aceeași adresă
titlul şi un rezumat de aprox. 250 de cuvinte.
Informații
preluate de pe site-ul
IICCMER.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu