În „Iarnă-n Vară, Primăvară-n Toamnă” Joachim Gauck își
rezumă, limpede și calm, întreaga viață, de la copilăria cu tatăl deportat în
URSS (fără a fi fost nazist) la îndelungata perioadă în care și-a transformat
amvonul într-o baricadă de la înălțimea căreia le distribuia enoriașilor săi
demnitate, revoltă și speranță; de la complicata și esențiala activitate de
descifrare a dosarelor, în cadrul instituției căreia i-a fost și creier, și
suflet, și care îi poartă neoficial numele, la alegerea sa ca președinte al
Germaniei. Acest ultim pas, făcut peste prăpastia ce desparte de obicei
societatea civilă de clasa politică, întregește destinul emoționant al unei
personalități pentru care ideile și faptele nu s-au contrazis niciodată. A fi
președintele Germaniei nu e pentru fostul pastor Gauck o onoare mai mare decât
este pentru Germania onoarea de a-l avea președinte pe gânditorul și
organizatorul Institutului Gauck.
Informații preluate de pe site-ul
Editurii Curtea Veche.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu