La 30 iulie 2013 Institutul de Investigare a Crimelor
Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) a solicitat Parchetului de
pe lângă Tribunalul Militar Teritorial București începerea urmării penale
împotriva fostului comandant al închisorii Râmnicu Sărat, locotenent-colonel
(r) Alexandru Vișinescu (88 de ani), pentru săvârșirea infracțiunii de omor
deosebit de grav.
În urma investigațiilor desfășurate în ultimele luni,
IICCMER a identificat o serie de probe care indică faptul că, în perioada în
care lt.-col. (r.) Alexandru Vişinescu a îndeplinit funcția de comandant al
penitenciarului Râmnicu Sărat, respectiv 1956–1963, deținuții politici au fost
supuși unui regim de detenție extrem de dur. Acesta poate fi calificat drept
unul de exterminare, prin raportare la condiţiile inumane de detenţie, care au
dus în final la decesul unor deţinuţi politici aflați în executarea pedepselor
privative de libertate în această închisoare.
Regimul discreționar aplicat deținuților politici de la
Râmnicu Sărat reiese cu certitudine din declarațiile supraviețuitorilor, din
documentele de arhivă și din actele de constatare a decesului, identificate de
cercetătorii IICCMER în arhive. Odată cu denunțul penal, IICCMER a transmis
Parchetului probele referitoare la activitatea lui Vișinescu, probe care
constau în câteva sute de documente de arhivă și mărturii.
Regimul de exterminare pus în aplicare de lt.-col. (r.)
Vişinescu este caracterizat prin lipsa hranei, lipsa medicamentelor și a
îngrijirilor medicale, pedepsele aplicate pentru abateri de la regulament și,
nu în ultimul rând, prin decesele survenite. Pe toată perioada recluziunii la
Râmnicu Sărat, deținuții politici au fost izolați, au trăit în condiții
mizerabile de cazare, suferind de frigul insuportabil din celule și fiind
victimele sancțiunilor fizice crunte aplicate pentru abateri minore, orice fel
de activitate fiindu-le interzisă.
Condițiile de viață din penitenciarul Râmnicu Sărat au creat
premisele apariţiei unor afecţiuni deosebit de grave, rezultate în câteva
cazuri cu decesul deţinuţilor, probând natura abuzivă şi tratamentul neglijent
aplicat de comandantul închisorii, lt. col. Alexandru Vişinescu. Aspectul de
ferocitate reiese din relatările supraviețuitorilor despre regimul de teroare
condus de Vișinescu. Cele descrise în legătură cu izolarea completă a
deținuților, precum și în legătură cu bătăile pe care le primeau deținuții în
mod frecvent și fără un motiv anume, subliniază încă o dată cruzimea cu care
deținuții politici erau torturați fizic și psihic. Regimul impus nu oferea sub
nici o formă condiţiile minime de supravieţuire pe termen lung, aducând astfel
gravă atingere dreptului la viață ca drept fundamental al omului.
Atribuțiile lt.-col. (r) Alexandru Vișinescu, stabilite prin
legislația în materie, care îl propulsau drept persoana cu putere de decizie
din cadrul penitenciarului Râmnicu Sărat, singura în măsură să ia decizii în
ceea ce privește condițiile de detenție, dublate de ordinele primite de la superiorii
ierarhici pe linie de partid de a-i extermina pe deținuții politici, dar și de
caracterizările făcute de către supraviețuitori și subalterni, sunt toate probe
ale faptului că Alexandru Vișinescu este responsabil din punct de vedere penal
pentru decesele înregistrate. Astfel, în calitate de comandant de penitenciar,
el era direct responsabil de „viața deținuților”, așa cum arată Regulamentul de
funcționare a DGP, ceea ce înseamnă că ansamblul condițiilor de detenție era
organizat sau cel puțin tolerat de către acesta.
În anii 1956-1963, la Râmnicu Sărat s-au înregistrat cinci
cazuri de deces posibil de documentat (Ion Mihalache, Gheorghe Dobre,
Gheorghe Plăcințeanu, Victor Rădulescu Pogoneanu, Mihail Romniceanu), cauzate
de: colaps cardio-vascular, insuficienţă circulatorie cerebrală, hemoragie
cerebrală sau afecţiuni ale aparatului digestiv - ileus paralitic ireversibil -
aşa cum rezultă din procesele verbale de constatare a decesului. Tot în aceste
acte, medicul consemnează semnele vizibile ale malnutriţiei. De asemenea,
IICCMER a depus la Parchet plângerile deţinuţilor legate de tratamentele
primite, aşa cum sunt consemnate de referatele supraveghetorilor (plângeri
pentru care au primit zile de izolare) ca mărturii ce contrazic documentele
legate de vizitele medicale.
Acțiunea Institutului are, pe lângă scopul de natură
procesual penală de a atrage pedepsirea persoanei care a săvârșit aceste
infracțiuni, obiectivul de a aduce în atenția publică urmările tragice ale
regimului comunist din România.
Despre Alexandru Vișinescu
Înainte de a fi numit în funcţia de comandant al
penitenciarului Râmnicu Sărat, Alexandru Vişinescu (n. 1925) a deținut poziții
în sistemul penitenciar, activând în unitățile carcerale Mislea și Jilava la
începutul anilor '50. Foștii deținuți politici din aceste închisori păstrează
imaginea unui individ de o cruzime extremă, care practica tortura împotriva
celor închiși, dând dovadă de exces de zel în aplicarea sancțiunilor. Înainte
de a îndeplini funcția de comandant al penitenciarului Râmnicu Sărat, Alexandru
Vișinescu a lucrat în cadrul grupei operative a închisorii în perioada
decembrie 1954-aprilie 1956. Decizia autorităților de a dezafecta penitenciarul
Râmnicu Sărat l-a propulsat pe fostul comandant în funcția de inspector în cadrul
aparatului central al Direcției Generale a Penitenciarelor. Ulterior, între
1965 și 1976 a deținut funcții de conducere în cadrul închisorilor Ploiești și
Ilfov și a predat la școala de subofițeri de penitenciare.
Informații preluate de pe site-ul
IICCMER, unde cei interesați pot găsi mai multe detalii despre acest caz.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu