După abordarea subiectului
înfometării ca instrument de politică internă/de exterminare în masă în
U.R.S.S. şi al refugiului/emigraţiei interbelice din Ucraina și Rusia în
România, ne propunem să cercetăm destinul tragic al emigranţilor români, ruşi
şi ucraineni după abandonarea a ceea ce a mai rămas din statul naţional unitar
român în sfera de influenţă sovietică. Norocul celor care au reuşit să se
salveze de foametea artificială şi represiunile staliniste a fost de scurtă
durată. Mai ales intelectualii vor fi urmăriţi şi persecutaţi în Republica
Populară Română pentru că au dezavuat lumii civilizate atrocităţile pe care
le-au cunoscut direct sau indirect în Uniunea Sovietică. Deşi nu aveau nicio
legătură juridică cu imperiul comunist (s-au refugiat până la data
formării U.R.S.S. ori din teritorii care nu aparţineau Rusiei – din Ucraina, în
special) au fost urmăriţi şi persecutaţi, ca şi cum s-ar fi aflat pe teritoriu
rus, iar unii au fost doar prinşi în România, fiind executaţi sau executând ani
grei de lagăr în U.R.S.S., cu încălcarea oricăror aparenţe de ordin juridic .
Nu a contat că cele mai multe victime se aflau în ultima etapă a vieţii, mai
mult decât atât, pentru „faptele” lor vor plăti şi familiile şi urmaşii.
„Acţiunea
Nichita Smochină” reprezintă rezultatul cercetării în Arhiva C.N.S.A.S. Cele
140 documente inedite au ca subiect urmărirea informativă a lui Nichita Smochină
de către Securitate în perioada 1952-1962. După abandonarea României în sfera
de influenţă sovietică, activitatea academică, publicistică şi umanitară,
desfăşurată în perioada interbelică şi în timpul celui de al Doilea Război
Mondial, dar mai ales calitatea de consilier al mareşalului Ion Antonescu, l-au
plasat pe cel mai important militant pentru afirmarea spiritului românesc în
Transnistria în fruntea listei duşmanilor U.R.S.S.
Informații preluate de pe site-ul Memoria.ro.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu