„Lucrarea de față își propune să investigheze
comportamentele externe ale statului român în câteva momente-cheie ale
secolului XX: celebrarea a 10 ani de la Marea Unire, Al Doilea Război Mondial,
primii ani ai Războiului Rece. Aceste momente, cu încărcătura lor deosebită,
forțau guvernele de la București să adopte obiective speciale de politică
externă, dar și strategii curajoase de propagandă, care nu s-ar fi derulat în
timpuri de acalmie politică. Studiul relațiilor externe ale României are o
îndelungată tradiție și de acest subiect au fost preocupați atât istoricii, cât
și politicienii vremurilor, începând cu formarea statului modern român.
Politica externă a fost întotdeauna un element de prestigiu simbolic pentru
guvernele de la București și echivala, adeseori, cu racordarea la Europa sau cu
obținerea unei securități politice și militare sporite. Folosirea propagandei
în sprijinul obiectivelor de politică externă a fost constantă pe tot parcursul
secolului XX, când idealurile națiunii, așa cum erau ele formulate de elita
politică existentă la un moment dat, trebuiau să își găsească simpatizanți și
protectori în marile cancelarii ale Europei. Lucrarea conține mai multe
secțiuni unite prin firul roșu al temei generale. În două dintre ele este
analizat aportul profesioniștilor din afara politicii – istorici și artiști –
la relațiile exterioare ale României. Celelalte două secțiuni urmăresc, în
oglindă, fragmente de politică românească către Vest și Est, după 1945,
demonstrând comportamentul atipic al unui stat care își lasă politica ghidată
de ideologie.”
Pentru cei interesați redau mai
jos cuprinsul volumului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu