„Irlandez
pe linie paternă şi basc pe linie maternă, argentinianul Ernesto Guevara a fost
cetățean de prim rang al Cubei. În urma unui scurtcircuit mediatic, a devenit
icoana mişcării contestatare studenţeşti, simbolul unei generaţii fascinate de
frumuseţea şi de curajul său, erou romantic şi martir creştin. Nu mai contează
dacă era într-adevăr bun, un „sfânt laic“ cum fusese numit, sau dacă mâinile îi
erau pline de sânge, consecinţa inevitabilă a atâtor bătălii în care nu
sufereau şi nu mureau doar „cei răi“. Era onest, simpatic, cult, exaltat,
imposibil de ţinut în frâu.
Îndrăzneţ
până la autodistrugere, nebun şi sinucigaş, generos, fără să-i pese de sine, el
însuşi primul îndrăgostit de legenda sa de erou. Reprezenta inocenţa celui care
crede într-o lume mai bună şi hotărârea celui care are convingerea că poate
construi această lume cu propriile mâini şi cu armele. Imaginea lui Guevara a
funcţionat ambivalent: erou simbol al luptătorilor din gherila urbană, dar şi
al adepţilor nonviolenţei, înarmaţi doar cu chitare. Tată fugar a cinci copii,
soţ a două soţii aflat mereu departe, mare jucător de şah. Ignorant înrăit al
naturii umane, spunea: „Tot ce există va fi împărţit tuturor, nimeni nu va
primi mai mult decât ceilalţi“. Afectuos cu copiii,spunea: „Singurii
privilegiaţi în Cuba vor fi copiii“. Şi nu şi-a încălcat niciodată
promisiunile, şi dansa tango, şi avea drept hobby fotografia.”
Informații
preluate de pe site-ul
Editurii Litera.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu