„Reforma
administrativă din 1968 face parte din planul politico-economic elaborat şi
realizat de către Nicolae Ceauşescu şi conducerea de partid. În acest amplu
proces de restructurare şi reorganizare, vrând-nevrând partidul s-a izbit de
problema naţională, mai ales în cazul zonelor locuite în mare proporţie de
către minorităţi, de exemplu Ţinutul Secuiesc, fosta Regiune Autonomă Maghiară.
Pe baza primului proiect, această regiune ar fi fost împărţită între judeţele
Mureş şi Ciuc-Odorhei în aşa fel încât cea mai mare parte a regiunii ar fi
ajuns în componenţa ultimului, numit şi «judeţul mare secuiesc».
Un caz aparte în discuţia privind viitorul
administrativ al teritoriului secuiesc a fost problema raioanelor Sfântu
Gheorghe şi Târgu Secuiesc care din 1960 aparţineau Regiunii Braşov. Până în
anul 1950 ele au făcut parte din judeţul Trei Scaune, înfiinţat în 1876, cu
centrul la Sfântu Gheorghe. Între 1950-1952 au fost incluse în Regiunea Braşov,
iar în 1952 în Regiunea Autonomă Maghiară. Potrivit documentelor şi
bibliografiei cercetate, conducerea din Braşov, susţinută de conducerea de
partid din oraşul Sfântu Gheorghe, milita pentru introducerea celor două
raioane în structurile viitorului judeţ Braşov. Argumentul principal era de
ordin economic, şi anume gravitarea economică a acestor localităţi spre Braşov.
Însă pentru o mare parte a populaţiei şi a
elitei culturale locale, interesul tradiţional, etnic (păstrarea maghiarilor
într-o singură structură administrativă) prescria orice altă propunere. Pe baza
propunerilor populaţiei, a intelectualilor din zonă şi prin implicarea elitei
politice maghiare, treptat a început să se contureze planul unui nou judeţ în
jurul nucleului raioanelor Sfântu Gheorghe şi Târgu Secuiesc. Aceste cereri au
fost transmise conducerii de partid care, în cele din urmă, a decis înfiinţarea
judeţului Covasna.
Judeţul Covasna a fost înfiinţată practic
pe vechea structură a judeţului Trei Scaune. Perioada între 1968-1972 a fost
una specială în istoria judeţului: locuitorii au beneficiat de noi posibilităţi
socio-culturale, au fost înfiinţate noi fabrici, uzine şi nu în ultimul rând,
instituţii culturale, care în această perioadă au depus o bogată activitate pe
întreg teritoriul judeţului. Perioada de prosperare culturală a luat sfârşit
după elaborarea Tezelor din iulie din 1971 şi schimbările politico-ideologice
aduse de «minirevoluţia culturală».”
Volumul a apărut
la Editura Pro Print, Miercurea Ciuc, 2013 și are 311 p.
Informații preluate din Buletinul ISPMN.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu