Cu
o constantă vigoare, Magda Ursache realizează în abundentele d-sale comentarii
pe motive literare (şi nu numai) ceea ce tinerii condeieri de azi ocolesc
adesea: o analiză obiectivă a trecutului totalitar, cu prelingerile lui, nu
puţine şi defel inofensive, în prezentul nostru tulburat inclusiv de efectul
lor. Explicaţia interogativă a unei atari prestaţii ar fi anevoie de contrazis:
„Cînd Lenin e încă neîngropat şi comunismul ne dă tîrcoale strînse, ca pentru a
ne avertiza că nu-i sfîrşit deloc, ba e mai pervers? Utopia otrăvicioasă are
mulţi fani, iar puterea critică a individului (…) e slăbită şi de nostalgie şi
de criză”. Chiar aşa!
Fanii
mizează pe uitare-iertare în cel mai favorabil caz, dar şi pe ceea ce mai pot
aduce între noi din mentalul unei epoci repulsive, pe fondul încă mult avantajos
pentru unii al unui simţ critic redus, lesne de deviat, al cetăţeanului de
rînd. Nu întîmplător polemica cu condeiele purtătoare de nostalgii comuniste a
slăbit în ultima vreme. Magda Ursache îi insuflă energie printr-un procedeu
binevenit, care este reconstituirea exactă, pe concretul uneori chiar statistic
adus în pagină, al realităţilor de odinioară. Se ştie că, sub pretextul că am
fi avut de-a face cu un „«material» fascist, antisemit, obscurantist, decadent,
s-a distrus în fapt patrimoniul literaturii naţionale”, reprezentat de
biblioteci.
Informații preluate de pe site-ul Editurii
Eikon.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu