„Încrucișare de destine, de drumuri și de întâmplări, părăsirea României în
1980 devine pentru Gina Stoiciu un reper al celorlalte momente ale vieții sale:
anii dinaintea exilului, azilul politic în Grecia, alegerea Canadei ca țară de
rezidență, adaptarea, inventarea unei noi vieți, căderea comunismului și întoarcerile
periodice în România. Aceste etape sunt descrise și din perspectiva altor români
care au ales să emigreze, surprinzând condiția și angoasele „străinului”,
diferențele culturale, dificultățile de adaptare și de integrare profesională,
dar și bucuriile și satisfacțiile trăite în țara de adopție.”
„În cartea Ginei Stoiciu, ni se spune că «etapele
parcursului de exilat sunt cam aceleași pentru toți exilații», dar că ceea ce-i
diferențiază pe aceștia este intensitatea trăirilor. «Așa se face că fiecare
exilat își are propria poveste.» Sigur, exilul are simptome generale, dar
rămâne o experiență profund personală, ceva care exprimă identitatea în cele
mai intime aspecte ale ei.
Această carte mi-a întărit convingerea că viața relațională
rămâne cheia exilului. Pe cei care-și părăsesc geografia timpul se răzbună,
bântuindu-i ca o stafie, ca o umbra fidelă, amintindu-le că, indiferent unde
s-ar afla, trecutul este cu ei. Amestecul ciudat, misterios, unic dintre
istoria familiei, locul întâmplărilor vieții și particularitățile de exprimare
ale unei persoane dă exilului amprenta unei versiuni a vieții pe care o poți
numi destin. Am putea spune uneori că, neplecând niciunde sau plecând undeva,
viața noastră o ia de la capăt. Cartea Ginei Stoiciu este o confidență, dar
exprimă totodată dorința «ca, la fiecare pagină întoarsă, cititorul să
descopere câte ceva despre el însuși».” (Aurora Liiceanu)
Informații preluate de pe site-ul Editurii Polirom.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu