Lista tristeții (foști deținuți politici care ne-au părăsit) - Cicerone Ionițoiu

În dimineața de 26 ianuarie 2014 la stins din viață la Paris Cicerone Ionițoiu, fost deținut politic, opozant al regimului comunist, unul dintre cei mai importanți cercetători și publiciști despre comunismul românesc.

L-am cunoscut în urmă cu mulți ani, la unul dintre Simpozioanele organizate de Fundația Academia Civică la Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței de la Sighetu Marmației. Ne-am reîntâlnit ulterior, la 1 iulie 2007 în casa unui prieten bun al domniei sale, Liviu Tudoraș, și el fost deținut politic. Deși eram un tânăr cu preocupări în cercetarea trecutului recent iar dânsul un „consacrat”, atât datorită anilor petrecuți în arhive cât și în închisori, m-a surprins că era la curent cu modestele mele realizări. M-a uimit, de asemenea, memoria sa extraordinară. I-am pomenit o serie de nume de care eram interesat (fără rezonanță în „istoria mare”), și cu promptitudine mi-a oferit o serie de informații despre ele.

Numeroasele sale volume și studii mi-au fost extrem de utile în cercetările pe care le-am realizat, iar mai târziu am avut șansa de a mă ocupa, ca îngrijitor, de memoriile sale (Memorii. Volumul I. „Din ţara sârmelor ghimpate”, Polirom, Iași, 2009, împreună cu Andrei Lascu și Memorii. Volumul II. „Drama României văzută din exil”, Polirom, Iași, 2011).

Amintiri  deosebite am, de asemenea, de la o vizită pe care am făcut-o împreună cu el și cu Andrei Lascu la Jilava, unde, în fața camerei de filmat, ne-a relatat o parte din experiența sa de detenție din temutul penitenciar.

Plecarea lui dintre noi este o mare pierdere pentru istoriografia românească, pentru că încă avea în lucru o serie de lucrări.

Va fi înmormântat la Paris, departe de țara pe care a iubit-o, și de unde a fost nevoit să plece.

Pentru cei interesați, voi prezenta mai jos câteva repere biografice și o listă cu principalele sale publicații.

Ionițoiu Cicerone Aristotel Traian s-a născut la 8 mai 1924 la Craiova. A absolvit Facultatea de Litere. S-a implicat de tânăr în politică, în 1943 devenind membru al P.N.Ț., calitate în care a participat la numeroase manifestații și evenimente.

Prima arestare a fost la 1 august 1945, de către Siguranța Craiova, pentru „înscrisuri necenzurate” (multiplicase și difuzase împreună cu alți doi colegi Declarația Domnului Iuliu Maniu - făcută presei la 19 iulie 1945), însă în realitate arestarea urmărea intimidarea membrilor P.N.Ț. A fost duși sub escortă la Parchetul Tribunalului județean Dolj și eliberat.

A fost pus sub urmărire, dar și-a continuat activitățile politice. A fost prins, dus la Craiova, la 15 septembrie 1945, și anchetat 3 zile în prezența reprezentanților N.K.V.D.. A fost pus să semneze procesul-verbal de eliberare, dar, după nici cinci minute, a fost răpit de pe stradă și dus la sediul N.K.V.D. și timp de două săptămâni a fost torturat. În urma intervenției lui Iuliu Maniu la Comisia Aliată de Control a fost eliberat.

A revenit la București și s-a ocupat cu organizarea manifestației promonarhiste din Piața Palatului Regal, de la 8 noiembrie 1945. A fost arestat împreună cu încă trei persoane și dus la Siguranța Capitalei, de unde a fost eliberat după două săptămâni. A fost condamnat în lipsă la 2 ani închisoare. S-a ascuns o vreme, împreună cu alți colegi de partid, în munții Piatra Craiului și apoi, sub alte identități, a reînceput să circule prin țară pentru pregătirea campaniei electorale din 1946. Periodic revenea în București pentru a multiplica manifeste de protest față de falsificarea alegerilor și valul de arestări din martie 1947. A fost prins și condamnat la 1 an și 6 luni închisoare (sentința 412/1948), dar eliberat la 8 mai 1948, prin reducerea pedepsei.

După eliberare a organizat acțiuni de ajutorare și aprovizionare cu alimente a deținuților politici din penitenciarul Aiud. A fost pus din nou sub urmărire și nevoit să se ascundă. A funcționat ca profesor în comuna Purani, și până în octombrie 1948 a venit săptămânal în București pentru a lucra la multiplicarea materialelor doctrinare ale P.N.Ț..

A fost identificat în februarie 1949 și pus sub supravegherea autorităților din Giurgiu până la 15 august 1949 când a fost din nou arestat și dus la sediul M.A.I. București. A fost anchetat cu brutalitate și trimis la 5 decembrie 1949 la Securitatea din Calea Rahovei, unde au continuat torturile. A fost depus la penitenciarul Jilava, iar ulterior judecat (într-un lot de 31 de persoane ce nu se cunoșteau între ele) și condamnat la 5 ani închisoare.

A executat detenția în lagărul Peninsula, unde, pentru că s-a opus muncii silnice, a fost frecvent pedepsit cu carceră. Grav bolnav, a fost declarat inapt de muncă și dus pe targă în lagărul Poarta Albă. La 9 mai 1954 a organizat o grevă a foamei de 17 zile, împotriva acțiunilor de exterminare a deținuților inapți de muncă din lagărele de la Canal. Greva sa, asociată cu cea a lui Remus Radina, a determinat venirea unei comisii de control de la București, o îmbunătățire a condițiilor de muncă și eliberarea a sute de bătrâni inapți de muncă, ținuți închiși fără condamnare.

Împreună cu un lot de 15 persoane indezirabile a fost mutat la penitenciarul Oradea și de acolo la Jilava, de unde a fost eliberat în septembrie 1954.

A lucrat ca zugrav, vopsitor, cazangiu, caloriferist, instalator, manipulant, dulgher, tehnician constructor la sondele de petrol din munți, fiind permanent urmărit de Securitate și chemat periodic la anchete, pentru intimidare. S-a ascuns la Valea Arsului în munții Apuseni, dar a fost din nou prins. Anchetat la Securitatea București (Uranus), a cunoscut torturile lui Gheorghe Enoiu și ai altor ofițeri. Deși nu a făcut nici o declarație, nu a recunoscut învinuirile aduse și a refuzat orice semnătură, a fost condamnat la 8 ani închisoare (sentința 72/1962), însă la recurs sentința a fost casată. Securitatea a declanșat o nouă anchetă, și după un an de brutalități, deși nici el nici martorii acuzării nu au recunoscut faptele, a fost din nou condamnat la 6 ani închisoare (sentința 29/1963).

A executat detenția la Jilava, unde a trecut printr-o „reeducare” nonviolentă, rezistând presiunilor la care a fost supus. În martie 1964 a declarat greva foamei, în urma căreia s-a declanșat o anchetă, iar „reeducarea” s-a sistat.

A fost eliberat la 29 iulie 1964. Avea 40 de ani şi 6 condamnări penale ce însumau peste 24 de ani, din care executase 10 ani, adică un sfert din viaţă.

Ca mulți alți foști deținuți politici a fost nevoit să lucreze pe diverse șantiere din țară, sub permanenta supraveghere a Securității. Urmărirea s-a intensificat după ce a revenit la București (în 1970), datorită întâlnirilor sale cu alți foști membri ai P.N.Ț. (Corneliu Coposu, Ion Diaconescu, N. Ionescu, V. Coconeți), pentru reorganizarea partidului. S-a încercat intimidarea sa, prin retrogradarea la serviciu, dar și să fie câștigat de partea autorităților.

În urma presiunilor la care a fost supus, după iulie 1975 („Actul final al Conferinţei pentru Securi­tate şi Cooperare în Europa”) s-a decis să încerce să plece în Occident. Timp de 4 ani a cerut permanent audiențe la C.C. și a făcut greva foamei, chiar în sediul acestei instituții. A fost permanent supravegheat de Securitate și invitat chiar la un serviciu de psihiatrie pentru un control medical, invitație pe care i-a trimis-o lui Nicolae Ceaușescu cu mențiunea că-i este, mai degrabă, lui necesară.

Cu sprijinul lui Remus Radina (prieten și fost coleg de detenție, care se afla la Paris) prin numeroase memorii trimise la O.N.U., la serviciile de pașapoarte și lui Nicolae Ceaușescu personal, după mediatizarea cazului la postul de radio „Europa Liberă” și după intervenția președintelui Franței, Valéry Giscard d’ Estaing, la 1 septembrie 1979 a primit pașaportul pentru Franța.

A părăsit țara la 12 septembrie 1979 având asupra sa mai multe microfilme ascunse în pingelele pantofilor, care conțineau mii de informații despre oamenii care suferiseră sau muriseră în gulagul românesc.

Ajuns la Paris a alertat forurile internaționale cu privire la drama României, oferind date precise despre teroarea din penitenciare și crimele comise. Cu sprijinul altor deținuți politici aflați în afara granițelor tării a ridicat un monument simbolic pentru cei exterminați în temnițele comuniste, la cimitirul Montmartre din Paris. A refăcut P.N.Ț.-ul în exil, a fost ales secretar general al partidului și a scos două reviste: „Lupta Română” și „Deșteaptă-te Române!”

A scris zeci de articole documentare și o serie de volume privind situația din România comunistă (Morminte fără cruce, Persecuția bisericii din România, Rezistența armată a românilor împotriva comunismului între anii 1944-1960).

După 1989, în pofida vârstei înaintate și a problemelor de sănătate și-a intensificat cercetările în arhivele închisorilor, tribunalelor și spitalelor militare, a căutat informații pe monumentele funerare, la administrațiile cimitirelor, în colecțiile de ziare, și a adunat numeroase informații de la supraviețuitorii terorii comuniste. În baza acestor ample documentări a elaborat numeroase studii și volume. Una dintre cele mai importante lucrări ale sale, Victimele terorii comuniste. Arestaţi, torturaţi, întemniţaţi, închişi. Dicţionar, a apărut în 9 volume la Editura „Maşina de Scris” din București, și cuprinde date despre celor aproape 150.000 de victime ale regimului comunist.

PUBLICAŢII

„Lupta Română”, revistă trimestrială a C.N.R.1980-1985, la Paris.

„Deşteaptă-te, Române!”, organ de luptă naţională, 1986-1989, Paris.

Morminte fără cruce, vol. I, Editura I. Dumitru, München, 1980

Morminte fără cruce, vol. II, Editura Coresi, Freiburg, 1983

Morminte fără cruce, vol. III, Editura Coresi, Freiburg, 1985

Tombes sans croix, tome I, Editura Coresi, Freiburg, 1985

Tombes sans croix, tome II, în manuscris

Cartea neagră a României (în colaborare cu Remus Radina, Ion-Ovidiu Borcea, Vladimir Boutmy), Editura Coresi, Freiburg, 1983.

Livre noir de la Roumanie, (în colaborare cu R. Radina, I.O. Borcea, V. Boutmy), 1983.

Das schwarze buch, (în colaborare cu R. Radina, I.O. Borcea, V. Boutmy), 1983.

Romania’s Black Book, (în colaborare cu R. Radina, I.O. Borcea, V. Boutmy), 1983.

Le drame de la Roumanie, (în colaborare cu Nicolae Constantinescu şi Ion Ovidiu Borcea) Editura Coresi, Freiburg, 1984.

Persecuţia bisericii din România, Edituta Coresi, Freiburg, 1983.

Le martyre de l’eglise en Roumanie, Edition Resiac, 1986.

Martiri şi mărturisitori ai bisericii din România. Biserica Orto­doxă (în colaborare cu Vasile Manea) Editura Patmos, Cluj-Napoca, 1998.

Martiri şi mărturisitori ai bisericii din România. Biserica Greco-Catolică şi Catolică. Colaborare, (în colaborare cu Ioan Bota) Editura Patmos, Cluj-Napoca, 1998.

Rezistenţa armată împotriva comunismului, Editura Coresi, Freiburg, 1987.

Rezistenţa armată anticomunistă din munţii României, Editura Gândirea Românească, Bucureşti, 1992.

Cartea de aur, vol. I, Editura Hrisovul, Bucureşti 1995.

Cartea de aur, vol. II, Editura Hrisovul, Bucureşti, 1996.

Cartea de aur, vol. III, Editura Microhart S.R.I., 1998.

Martirii neamului, Editura Dorul, Danemarca, 1996.

Album al eroilor din 1989, Editura Tribuna, Sibiu, 1998.

Album al martirilor genocidului comunist, Editura Tribuna, Sibiu.

Înscenarea Tămădău, Editura Evex, Bucureşti, 1997.

Viaţa politică şi procesul Iuliu Maniu, vol.1, Bucureşti, 1997.

Viaţa politică şi procesul Iuliu Maniu, I-II, LibraVox, 2003.

Nicole-Valery Grossu, O lumină în bezna exilului românesc, Fundaţia Culturală „Memoria”, Bucureşti, 1997.

Victimele terorii comuniste. Arestaţi, torturaţi, întemniţaţi, ucişi. Dicţionar A-B, Editura Maşina de scris, Bucureşti, 2000.

Victimele terorii comuniste. Arestaţi, torturaţi, întemniţaţi, ucişi. Dicţionar C, Editura Maşina de scris, Bucureşti, 2002.

Victimele terorii comuniste. Arestaţi, torturaţi, întemniţaţi, ucişi. Dicţionar D-E, Editura Maşina de scris, Bucureşti, 2002.

Victimele terorii comuniste. Arestaţi, torturaţi, întemniţaţi, ucişi. Dicţionar F-G, Editura Maşina de scris, Bucureşti, 2002.

Victimele terorii comuniste. Arestaţi, torturaţi, întemniţaţi, ucişi. Dicţionar H-L, Editura Maşina de scris, Bucureşti, 2003.

Victimele terorii comuniste. Arestaţi, torturaţi, întemniţaţi, ucişi. Dicţionar M, Editura Maşina de scris, Bucureşti, 2004.

Victimele terorii comuniste. Arestaţi, torturaţi, întemniţaţi, ucişi. Dicţionar N-O, Editura Maşina de scris, Bucureşti, 2005

Victimele terorii comuniste. Arestaţi, torturaţi, întemniţaţi, ucişi. Dicţionar P-Q, Editura Maşina de scris, Bucureşti, 2006.

Victimele terorii comuniste. Arestaţi, torturaţi, întemniţaţi, ucişi. Dicţionar R, Editura Maşina de scris, Bucureşti, 2007

Victimele terorii comuniste. Arestaţi, torturaţi, întemniţaţi, ucişi. Dicţionar S, Editura Maşina de scris, Bucureşti, 2008

Victimele terorii comuniste. Arestaţi, torturaţi, întemniţaţi, ucişi. Dicţionar Ş, T, Ţ, U, V, W, X, Y, Z, Editura Maşina de scris, Bucureşti, 2010

Memorii. Volumul I. „Din ţara sârmelor ghimpate”, Polirom, Iași, 2009

Memorii. Volumul II. „Drama României văzută din exil”, Polirom, Iași, 2011

Figuri de legendă, Academia Civică, București, 2013

Ion Mihalache - material documentar, apărut la Paris.

Basarabia - material documentar apărut la Paris.

Bucovina - material documentar apărut la Paris.

Repere în procesul comunismului (manuscris) - pe internet la www.procesulcomunismului.com.

Omagiu lui Iuliu Maniu şi Ion Mihalache – 2003 - (pe Internet)

Am fost printre martorii înscenării de la Tămădău (14.07.1947) în „Analele Sighet 1. Memoria ca formă de justiţie”, Bucureşti, Academia Civică, 1994, pp.154-172.

Geopolitica anului electoral 1946, în „Analele Sighet 3. Anul 1946”, Bucureşti, Academia Civică, 1996, pp.37-68.

Iuliu Maniu - Simbolul demnităţii naţionale şi al rezistentei împo­triva tuturor dictaturilor, în „Analele Sighet 5. Anul 1947 - Căderea cortinei”, Bucureşti, Academia Civică, 1997, pp. 550-557.

Valuri de arestări în 1948 şi 1949, în „Analele Sighet 7. Anii 1949-1953 - Mecanismele terorii”, Bucureşti, Academia Civică, 1999, pp. 184-197.

Subjugarea ţărănimii. Revolta din comuna Vadul Roşca, în „Analele Sighet 8. Anii 1954-1960. Fluxurile şi refluxurile stalinismului”, Bucureşti, Academia Civică, 2000, pp. 309-314.

Penitenciarul Râmnicul Sărat - un infern programat (fragmente), în „Analele Sighet 9. Anii 1961-1972. Ţările Europei de Est, între speranţele reformei şi realitatea stagnării”, Bucureşti, Academia Civică, 2001, pp. 405-415.

Continuitatea Partidului Naţional Ţărănesc sub dictatura comunis­tă. „Analele Sighet 10. . Anii 1973-1989. Cronica unui sfârşit de sistem”, Bucureşti, Academia Civică, 2003, pp. 44-51.

Revolte şi represalii crunte în Teleorman, în „Experimentul Piteşti, 2005, pp. 250-255.