În
volumul de faţă, documentele pe care ne-am propus să le publicăm reprezintă o
timidă radiografie a vieţii intelectuale, foarte diversă şi prolifică, chiar în
condiţiile austere oferite de România anilor ’80. Radiografia nu este, aşa cum
s-ar putea crede, făcută doar prin „lentilele” Securităţii, ci şi din
perspectiva celor care, din proprie iniţiativă ori sub o presiune sau alta, au
aşternut pe hârtie câteva note informative.
Din diverse consideraţii sau interese, s-au pus frecvent în
discuţie valoarea documentelor rămase de la Securitate şi calitatea lor de
izvor istoric veritabil. Aceasta şi pentru că, e
binecunoscut faptul, una dintre atribuţiile Securităţii a fost dezinformarea.
De aici şi păreri ale unor istorici cum că „nu se poate găsi adevărul în
documente aparţinând unei instituţii create pentru a genera falsul şi
opresiunea”. Alţi cercetători au demonstrat însă contrariul, susţinând că
folosirea acestor documente fără a le corobora cu alte surse şi fără a înfăţişa
contextul în care ele au fost create înseamnă un risc, acela „de a scrie
istoria după dictarea Securităţii”. Dacă pentru
istorici, valoarea ştiinţifică a acestui izvor este dată doar atunci când e
confruntat cu alte surse, pentru publicul larg, ca şi pentru o parte din cei
care şi-au văzut propriul dosar, documentele respective nu oferă nici pe
departe răspunsurile pe care le aşteptau.
În ce ne priveşte, suntem între cei care au convingerea că,
pentru istoria recentă, dosarele Securităţii au o valoare care nu poate fi
trecută cu vederea. Sunt aici informaţii despre evenimente şi fapte aproape
necunoscute (din alte surse) şi publicarea acestora înseamnă recuperarea unei
părţi din istoria comunismului românesc. Ele sunt totodată o „cheie” prin care
mecanismele regimului comunist pot fi cunoscute, înţelese şi discutate.
Dosarul de la Securitate redă istoria „luptei individului cu sistemul”,
reflectând şi punctul de vedere al Partidului vizavi de cel urmărit. Totodată,
dosarul este un „adevărat inventar al slăbiciunilor de caracter ale
individului”. Notele informative despre acesta sunt semnate, conspirativ de
cele mai multe ori, de către persoane care nu-l agreau. Aici se ghicesc de
multe ori invidia, ostilitatea sau conflictul cu un coleg, vecin, rudă sau
chiar prieten. Pe acest fir, al delaţiunii, ofiţerul ajungea la informaţia „de
interes operativ”.
Nota asupra ediției
Acest volum este alcătuit, exclusiv, din documente ale
Securităţii, aflate în fondurile Documentar, Informativ şi Reţea din arhiva
C.N.S.A.S. Toate documentele conţin referiri directe sau indirecte la viaţa
unor personalităţi, evenimente şi/sau instituţii de cultură din România.
Limitele cronologice sunt 1980-1989.
Selecţia documentelor s-a făcut având în vedere conţinutul
acestora şi momentul când au fost redactate. Preponderente sunt notele
informative furnizate de diverse surse ale Securităţii, redate cu numele
conspirativ, iar acolo unde a fost posibilă deconspirarea, cu numele real.
Obiectivul a fost acela de a reliefa starea de spirit şi
nemulţumirile intelectualilor autohtoni, pe baza textelor scrise de ei înşişi.
Din acest motiv am căutat să redăm cât mai fidel textul original al acestora,
fără intervenţii. Am adus clarificări în notele de subsol, iar intervenţia
noastră în text este încadrată între paranteze drepte. Acolo unde a fost cazul,
am rectificat greşelile gramaticale sau nume de locuri şi oameni scrise eronat.
Pentru a respecta dreptul la intimitate am evitat să redăm adresa completă a
unor personalităţi dar şi detalii despre familie, probleme de sănătate sau de
viaţă intimă. Acolo unde am omis aceste referiri am semnalat cu […]. Menţionăm
că documentele publicate în volum sunt inedite.
În final, dorim să mulţumim conducerii Institutului
Revoluţiei Române, îndeosebi domnului Constantin Corneanu, pentru sprijinul
acordat în pregătirea şi publicarea acestui volum.
Autor: Liviu Țăranu
Informați preluate de pe site-ul
Editurii Cetatea de Scaun.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu