Lucrarea „se înscrie în seria restituirilor
documentare ale istoriei recente, cu o focalizare aparte pe destinul Episcopiei Greco-Catolice de
Oradea preluat în 28 iulie 1949 de către preotul-profesor dr. Iuliu Hirţea. Atât
măsurile de prigoană dezvoltate de regimului comunist de la Bucureşti şi cât atacurile
reprezentanţilor Bisericii Ortodoxe Române au dezvoltat în sânul Bisericii Greco-Catolice
o atitudine de opoziţie. Despre această opoziţie vorbeşte şi cartea de faţă, însă,
nu din perspectiva celui prigonit, ci dintr-o perspectivă analizată a
prigonitorului, adică a Securităţii – instrumentul de represiune al regimului
comunist. Şi drept dovadă, termenii rezistenţă,
clandestinitate folosiţi în
documentele Securităţii demonstrează tocmai opoziţia legitimă a Bisericii Greco-Catolice
împotriva tuturor măsurilor de îngrădire la care ea a fost supusă în perioada
1946-1989.
Materialul
critic – textul comentat – este împărţit în trei capitole: I. Persecuţia
(1945-1964) evidenţiază etapele parcurse de Biserica Greco-Catolică locală şi
implicit a Episcopului Hirţea în această Via Crucis: urmărirea şi
menţionarea clericilor în Dările de Seamă ale Siguranţei, urmărirea
expresă şi prima arestare a profesorului orădean, Lotul Hirţea în banca
acuzaţiilor (cu anchetele, rechizitoriul, procesul şi condamnarea) şi patoraţia
din detenţie a Episcopului Hirţea. Capitolul al doilea, intitulat Clandestinitatea
(1964-1978) se sprijină în cea mai mare parte pe notele informative fiind
evidenţiate trei teme: Eliberare şi supraveghere în care se prezintă
atitudinea Episcopului la eliberarea sa şi poziţia Securităţii faţă de foştii
deţinuţi, ţinuţi captivi pe mai departe prin diabolicul sistem de
supraveghere identificat aici cu delaţiunea/turnătoria; a doua temă, destul de
incitantă pentru regim, priveşte căutarea sau mai bine zis aflarea
informaţiilor despre relaţiile lui Hirţea cu Sfântul Scaun, informaţii care de
altfel, nu se prezintă ca nişte cuceriri grandioase; a treia temă Pledoarie
pentru libertatea Bisericii Greco-Catolice inspiră în aproape toate notele
informative ale perioadei 1964-1978, credinţa şi speranţa lui Hirţea că într-un
final, Biserica Greco-Catolică va fi pusă în libertate. Era de fapt un procedeu
descoperit de Securitate prin care Episcopul reconsideră relaţia Bisericii
Greco-Catolice cu statul comunist, aducând argumente de natură istorică şi
teologică pentru ieşirea din clandestinitate. Cel de-al treilea capitol Persecutor
şi persecutaţi: Securitatea şi Biserica Greco-Catolică îl defineşte pe
persecutor sub două aspecte: subcapitolul Sub pavăza Armatei «eliberatoare»
şi împotriva românilor dezvoltă subiectul persecuţiei pe plan local
începută de comuniştii maghiari şi evrei care pe fondul sprijinului sovietic
i-au incriminat pe preoţii greco-catolici români că sprijină coalizarea
românilor în vechile partide istorice pentru revenirea administraţiei româneşti
în zonă. Al doilea subcapitol Motivaţii oficiale şi structuri ale
Securităţii face o trecere în revistă a Securităţii ca instrument principal
de represiune al regimului comunist: impunerea comuniştilor şi epurarea
instituţiilor statului,motivaţiile ideologice implementate în legislaţie ale
funcţionării Securităţii, sectoarele care se ocupau de Biserica Greco-Catolică
şi funcţionarea agenturii de informatori. Lucrarea are 96 de anexe
documentare care exemplifică şi întregesc textul critic prin redarea în mod
original a documentelor emise de Siguranţă, apoi de Securitate, despre
persecuţia şi prigoana episcopului dr. Iuliu Hirţea. În plus, anexele
fotografice aduc în prezent figura arhiereului orădean şi a colaboratorilor
lui, atât în anii tinereţii cât şi în anii de prigoană.”
Volumul a apărut la Editura Universităţii din Oradea în 2014.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu