„Luni, 17 noiembrie, de la ora
19:00, la Ateneul Român va avea loc „Agonia spiritului”, un dialog între Virgil
Nemoianu și Sorin Lavric. Totodată, va fi lansată cartea „Trilogia
romantismului”, volumul al II-lea al ediției de opere Virgil Nemoianu, publicat
la editura Spandugino. Evenimentul face parte din „Conferințele Ateneului
Român”, iar intrarea este liberă pentru studenți.
Epoca în care respirăm nu e prielnică spiritului, și totuși
vorbim de spirit. De ce? Ce mai înseamnă astăzi spirit? Aproape că spiritul se
definește printr-o criză perpetuă, dar detaliul nu trebuie să îndemne la
descurajare. Tocmai de aceea „agonia spiritului” nu înseamnă atât muribunzenia
lui, cât mai degrabă lupta celor pentru valorile spirituale nu sunt cuvinte de
lepădat. Omul agonal, vorba lui Noica, este o ființă prin excelență luptătoare,
resemnarea sau deznădejdea nenumărându-se printre însușirile lui.
La
Ateneu, un cărturar cu anvergură enciclopedică (Virgil Nemoianu) și un scriitor
de formație filosofică (Sorin Lavric) vor vorbi despre criza spiritului în
societatea română. Nu va fi o șuetă în care se vor schimba amabilități
plictisitoare, ci un dialog intens pe marginea câtorva teme stringente: 1) ce
este un act spiritual. 2) unde găsim modele spirituale pentru tineri 3) de ce
modelele sunt ignorate astăzi.
Ideea de bază a discuției va sta în următoarea tripartiție.
Într-o societate tonul e dat de trei tipuri de oameni: reprezentativi
(cei în care se regăsește masa oamenilor simpli: politicieni, fotbaliști,
moderatori tv, vedete etc.) exponențiali (vârfurile unei epoci, în care
plebea nu se recunoaște, dimpotrivă îi respinge, și în această categorie intră
orice personalitate în sens autentic: artiștii, geniile, eroii, martirii,
sfinții, partizanii și deținuții politici) și providențiali (oameni care
dau un tipar istoric de anvergură rară, de pildă Carol I, Eminescu sau
Călinescu pentru scara românească). Accentul discuției va fi următorul: azi nu
mai sunt prețuiți decât oameni reprezentativi, cei exponențiali și
providențiali fiind ignorați. Tinerii sunt educați să-și aleagă modele dintre
oamenii reprezentativi, fără să mai creadă în însemnătatea figurilor
exponențiale. Când totuși mai cred, sunt intimidați prin coerciții
instituționale. Exemple: cazul flagrant al lui Mircea Vulcănescu, a
cărui statuie a fost la un pas să fie dărâmată, cazul lui Valeriu Gafencu,
căruia i s-a retras cetățenia de onoare a orașului Târgu-Ocna, sau cazul
partizanilor, pe care școala și mass media îi neglijează sistematic sau îi
prezintă în nuanțe malefice. Într-o țară în care un plagiator ajunge
prim-ministru nu numai că nu are o cultură a selecției valorice, dar pe
deasupra e condamnată să rămână în același statu-quo al corupției
spirituale. Tocmai de aceea criza spiritului în Romania e acută.
Ce pot face Virgil Nemoianu și Sorin Lavric în fața acestor
crize? Le pot numi și le pot pune diagnosticul, confirmând că, atunci când e
vorba de adevăr, frumusețe și bine, intelectualii nu pot abdica de la câteva
reguli elementare de onestitate culturală. Tocmai de aceea agonia spiritului,
departe de a fi un indiciu sumbru a ce va urma, poate fi semnul unei
însănătoșiri a generațiilor tinere.”
Text preluat de pe site-ul Historia.ro.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu