„Scopul și idealul vieții sale a fost să lucreze până cade
în brânci pentru suflete. Ca să poată face acest lucru (și ieși din spital) era
destul de diplomat ca să vrăjească toți doctorii din lume. Umbla foarte modest
și toate hainele, încălțămintea, le purta până nu mai erau bune de nimic. Nu a
pregetat să aibă încredere în colaboratori, care până la urmă l-au tras pe
sfoară. Cu alte cuvinte era modest, era enorm de generos, harnic, dar cam tot
atât de naiv și au profitat mulți... în el nu a existat nicio urma de șovinism.
Cu toate că a fost ungur, la fel i-a servit și pe români, ca și pe unguri și pe
nemți. Și i-a câștigat... Pentru mântuirea sufletelor nu a pregetat nicio clipă
să sacrifice totul, și propria viață.” - Pr. Emil Puni SJ
Mihai Godó s-a născut la 25 septembrie 1913 în Dorobanți,
Arad. A fost arestat la 18 noiembrie 1952 și condamnat de Tribunalul Militar
Teritoria București la 10 ani muncă silnică pentru „complot la crimă de
trădare” („a transmis unele știri preot [Heronim] Menghes despre sit.
Biserici[i] din România care acesta avea legături cu Vaticanu)”. A executat
pedeapsa în închisorile Jilava, Pitești, Cluj Tribunal, Râmnicu Sărat, Oradea,
Cluj, Văcărești. A fost eliberat la 15 noiembrie 1962 cu domiciliu obligatoriu
la Gherla.
Volumul apărut la editura Ratio et Revelatio din Oradea a
fost tradus din limba maghiară de Claudia Budău și prefațat de Iulian Budău.
Informații preluate de pe site-ul editurii
și din fișele
matricole penale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu