„În Mizantropul optimist:
G. Călinescu şi (de)stalinizarea României, George Neagoe reface, în mare
măsură, traseul prin care cel mai important critic literar român a ajuns să
facă parte din organizaţiile de masă patronate de P.C.R. Întâi simpatizant al
Uniunii Patrioţilor (1944-1945), ficţiune planificată de Ştefan Foriş, ulterior
figură marcantă a Partidului Naţional Popular (1946-1949), G. Călinescu s-a
arătat impresionist în politică, pe cât s-a dovedit în exegeză.
Un critic literar îi adresează, în 1943, un
memoriu Mareşalului Antonescu, solicitându-i ca Editura Fundaţiilor Regale
să-şi respecte obligaţiile contractuale cu privire la tipărirea şi la difuzarea
Istoriei literaturii române de la origini până în prezent (1941). Acel document
l-a transformat pe G. Călinescu într-un „antifascist” după 23 August 1944. Cel puţin aşa l-au considerat membrii Partidului
Comunist din România, care, printre altele, după arestarea lui Ion Antonescu,
au acaparat discuţia despre „democraţie”.
Numit director al ziarului Naţiunea
(autodeclarat „independent”), „divinul critic” a
făcut confuzii între real şi imaginar, punându-l pe Iuliu Maniu pe acelaşi plan
cu Popa Tanda, personajul lui I. Slavici. Pentru asemenea comentarii, liberalii
şi ţărăniştii l-au considerat „spaniol”, strecurând,
totodată, numeroase aluzii referitoare la insanitatea mintală a „pacientului“
politic G. Călinescu. Între 1946-1947, ilustrul cărturar nu a fost contestat,
ci denigrat, pentru a fi respectat, uneori cu stricteţe, normativele Partidului
Naţional Popular, o sucursală a intelighenţiei procomuniste.
Petre Constantinescu-Iaşi, Gh.
Vlădescu-Răcoasa şi Mihail I. Dragomirescu au fost desemnaţi de către P.C.R. să
pună la cale această diversiune. Când P.N.P. s-a „autodizolvat“, lui G.
Călinescu şi colegilor lui li s-a permis să recunoască faptul că şi-au făcut
datoria. Şi, ca răsplată după dispariţia P.N.P. şi a oficiosului Naţiunea, G.
Călinescu s-a trezit că i se negase tacit dreptul de semnătură.”
Volumul a apărut la Editura
Cartea Românească, în Colecţia „Critică şi istorie literară”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu