StatCounter

vineri, 16 octombrie 2015

Apariție editorială: George Neagoe, Mizantropul optimist: G. Călinescu şi (de)stalinizarea României


„În Mizantropul optimist: G. Călinescu şi (de)stalinizarea României, George Neagoe reface, în mare măsură, traseul prin care cel mai important critic literar român a ajuns să facă parte din organizaţiile de masă patronate de P.C.R. Întâi simpatizant al Uniunii Patrioţilor (1944-1945), ficţiune planificată de Ştefan Foriş, ulterior figură marcantă a Partidului Naţional Popular (1946-1949), G. Călinescu s-a arătat impresionist în politică, pe cât s-a dovedit în exegeză.
Un critic literar îi adresează, în 1943, un memoriu Mareşalului Antonescu, solicitându-i ca Editura Fundaţiilor Regale să-şi respecte obligaţiile contractuale cu privire la tipărirea şi la difuzarea Istoriei literaturii române de la origini până în prezent (1941). Acel document l-a transformat pe G. Călinescu într-un „antifascist după 23 August 1944. Cel puţin aşa l-au considerat membrii Partidului Comunist din România, care, printre altele, după arestarea lui Ion Antonescu, au acaparat discuţia despre „democraţie.
Numit director al ziarului Naţiunea (autodeclarat „independent), „divinul critic” a făcut confuzii între real şi imaginar, punându-l pe Iuliu Maniu pe acelaşi plan cu Popa Tanda, personajul lui I. Slavici. Pentru asemenea comentarii, liberalii şi ţărăniştii l-au considerat „spaniol, strecurând, totodată, numeroase aluzii referitoare la insanitatea mintală a „pacientului“ politic G. Călinescu. Între 1946-1947, ilustrul cărturar nu a fost contestat, ci denigrat, pentru a fi respectat, uneori cu stricteţe, normativele Partidului Naţional Popular, o sucursală a intelighenţiei procomuniste.
Petre Constantinescu-Iaşi, Gh. Vlădescu-Răcoasa şi Mihail I. Dragomirescu au fost desemnaţi de către P.C.R. să pună la cale această diversiune. Când P.N.P. s-a „autodizolvat“, lui G. Călinescu şi colegilor lui li s-a permis să recunoască faptul că şi-au făcut datoria. Şi, ca răsplată după dispariţia P.N.P. şi a oficiosului Naţiunea, G. Călinescu s-a trezit că i se negase tacit dreptul de semnătură.”
Volumul a apărut la Editura Cartea Românească, în Colecţia „Critică şi istorie literară”.

Niciun comentariu: