„În
România comunistă, cultul personalităţii s-a manifestat încă din perioada de
început, luând o formă bine conturată în vremea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, al
cărui cult s-a dezvoltat progresiv, îndeosebi după eliminarea Anei Pauker de la
conducerea partidului. În contextul generat de citirea celebrului Raport
secret din februarie 1956, Gheorghiu-Dej a fost pentru prima dată
contestat direct, chiar în interiorul Biroului Politic, pentru contribuţia
substanţială la promovarea propriului cult al personalităţii.
Acuzaţia adusă, în pofida caracterului său real, nu a
reprezentat decât un pretext prin care Iosif Chişinevschi şi Miron
Constantinescu urmăriseră să câştige puterea, înlăturându-l pe Gheorghiu-Dej
din fruntea partidului. Dacă acest lucru nu s-a întâmplat, iar cultul personalităţii
acestuia nu numai că nu a fost eradicat, ci chiar a cunoscut o traiectorie
ascendentă, meritul i-a revenit în totalitate primului-secretar al C.C. al
P.M.R., a cărui abilitate de a rămâne pe prima poziţie, în condiţiile unor
evenimente interne şi externe extrem de încordate, nu poate fi negată.”
Elis Pleșa
Informații de pe site-ul Editurii
Cetatea de Scaun, unde cei interesați pot găsi mai multe detalii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu