„Chiar
dacă marxismul românesc este, cantitativ și comparativ vorbind, relativ sărac
numeric, el este consistent și relevant (nu doar în grilă locală), ignorarea sa
postdecembristă fiind, prin urmare, una cât se poate de nejustificată. Miza
volumului de față este de a umple această mare lacună, analizând contribuția
teoretică (în raportul ei cu practica politică) a reprezentanților marxismului
românesc: Constantin Dobrogeanu-Gherea, Lotar Rădăceanu, Șerban Voinea,
Lucrețiu Pătrășcanu, Henri H. Stahl, Miron Constantinescu, Pavel Câmpeanu.
Încă de la apariția teoriei și practicii progresiste în
România, ideologii și intelectualii liberali și conservatori locali au
considerat socialismul o «plantă exotică». Deși acest lucru este adevărat – și
nu doar cu privire la socialism ori marxism, ci în legătură cu toate ideile și
instituțiile moderne ce au pătruns în societatea noastră abia în secolul al
XIX-lea –, nu putem să nu observăm totuși că, dintre toate plantele de import,
marxismul a fost și a rămas cea mai exotică. Poate că a venit vremea s-o și
aclimatizăm.” (Alex Cistelecan / Andrei State)
Mai multe detalii pe site-ul Editurii Tact, de
unde am preluat și informațiile de mai sus.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu