Lucrarea abordează, într-o manieră simultan
comprehensiv-holistică și detaliat-analitică, fenomenul memoriei istorice românești,
așezat de autor în centrul nervos al identității naționale. Interogând
fenomenul pe care și-l fixează ca obiect de cercetare de pe poziții
social-construcționiste, abordarea analitică propusă de Mihai Stelian Rusu reușește
să surprindă, desfășurate în durata lungă a ultimelor două secole de existență
istorică românească sub zodia ideii naționale, diferitele ipostaze sub care s-a
alcătuit memoria istorică elaborată pentru a ține treaz trecutul românesc în
conștiința colectivă.
Alături de ideea națională, luată drept axă centrală a
identității românești și vectorul memoriei istorice, educația școlară este
acreditată nu doar ca principală agenție de naționalizare identitară, ci și ca
o crucială instituție culturală a memoriei naționale. Fără excepție relativ la
regimul politic în care a fost organizată exercitarea puterii de stat, școala a
fost însărcinată ideologic cu misiunea de a socializa populația în narativa
dominantă despre trecut favorizată de status quo-ul politic. Ca atare, cartea
scrutează tripticul relațional configurat între identitate-memorie-educație,
arătând, pe de o parte, cum identitatea este dependentă de memoria istorică și
cum, pe de altă parte, atât identitatea, cât și memoria utilizează educația ca
instituție socială pusă în slujba socializării populației în acest «complex
identitar-mnemonic» în care rezidă conștiința istorică de sine a unei
colectivități.
Mai multe detalii despre volum pe site-ul editurii Institutul European, de
unde am și preluat informațiile de mai sus.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu