Parteneri: Facultatea
de Istorie și Filosofie, Universitatea „Babeș-Bolyai”, Centrul de Studiere a
Populației, Universitatea „Babeș-Bolyai”
În ciuda unei abundențe
editoriale, vizibilă în ultimele aproape trei decenii, spațiul istoriografic
românesc a rămas totuși prea puțin deschis către cercetările care abordează
istoria recentă în general, și cea a regimului comunist în mod special, din
perspectiva socialului – de jos în sus, aducând în discuție individul, anonimul
istoriei, și depășind paradigma holistică a unei societăți monolitice, imobile
și incapabile de a reacționa în fața unui regim care era capabil să controleze
totul.
Tot așa, de-a lungul
ultimelor (aproape) trei decenii, istoriografia românească a părut ancorată
într-un tip de discurs, destul de liniar și adesea lipsit de analize dincolo de
structurile politice, care a subliniat cu tușe stridente latura represivă a
totalitarismului comunist – un demers a cărui justificare și/sau necesitate nu
poate fi nici negată, nici ignorată. Ceea ce nu înseamnă că nu poate fi și
dublată, completată și întregită de demersuri, cercetări și abordări noi care
propun lărgirea câmpului de analiză al istoricului și reorientarea către o
istorie la firul ierbii, și care presupun nuanțări și modificări ale
discursului istoriografic, necesitatea recursului la noi tipuri de surse, cât
și inovații din punct de vedere metodologic.
În ultima vreme însă,
istoriografia românească a căutat să depășească abordările tradiționale,
propunând deschiderea unor câmpuri de cercetare deloc sau prea puțin studiate.
Astfel, au apărut din ce în ce mai multe proiecte de cercetare care vizează
lărgirea discuțiilor și a dezbaterilor referitoare la trecutul comunist
al României, prin studii de caz asupra unor teme/subiecte care readuc în
atenție socialul în general, și individul și/sau comunitatea particular, dar și
relațiile care apar din interacțiunea dintre aceștia și regim/puterea politică.
Aceste demersuri au în vedere transformările și reconfigurările masive pe care
le înregistrează societatea românească postbelică, în urma proceselor de
industrializare și urbanizare, a „cruciadelor” împotriva zonelor rurale,
proceselor de migrație internă, restructurărilor sistemelor de învățământ și
culturale. Toate aceste procese/evoluții/prefaceri au provocat mutații
semnificative la nivel societal și au dus la apariția unor noi categorii
sociale, dar și la apariția și dezvoltarea unor noi tipuri de relații
interumane. Tot așa, au influențat și dat naștere sau sens altor
procese/evoluții importante, referitoare la transformările socio-economice ale
spațiilor rurale și urbane, dezvoltării urbane (din punct de vedere social,
economic, edilitar), interacțiunii dintre rural și urban. Aceste subiecte sunt
importante întrucât ele reprezintă teme care ne pot edifica atât asupra
dimensiunilor procesului de modernizare socială imaginat de regimul comunist,
cât și asupra rezultatelor efective înregistrate la nivel local.
Conferința Istoria
socială a comunismului românesc. Surse, metodologii, abordări, perspective
are în vedere abordări multi- și inter-disciplinare ale unor teme care au
legătură cu dimensiunea socială a comunismului românesc, încurajând
contribuțiile din sfera a cât mai multor științe sociale: istorie, sociologie,
psihologie, antropologie, demografie, științe politice, geografie, economie,
ș.a.
O direcție importantă
asupra căreia am dori să insistăm se referă la sursele care pot sta la baza
cercetărilor și analizelor referitoare la istoria socială a comunismului
românesc. În genere, dezbaterile în această problemă sunt tranșate în mod
superficial prin respingerea și/sau infirmarea validității oricărei date
statistice emisă de o instituție a regimului comunist. Alte tematici
importante, pe care le avem în vedere – fără a limita însă deschiderea
organizatorilor către alte propuneri:
·
procesul de industrializare postbelic
·
urbanizarea: evoluția și dezvoltarea spațiilor urbane
·
transformările socio-economice ale lumii rurale
·
consum, penurie, calitatea vieții, alimentație
·
mobilitatea socială a populației
·
demografie (nupțialitate, natalitate, mortalitate, spor natural)
·
studii de gen
·
munca – productivitatea muncii, mobilitatea forței de muncă
·
igienă, standard de viață, morbiditate
Așteptăm
contribuții sub forma unor propuneri individuale sau colective (secțiuni
tematice cu trei-patru prezentări) până în data de 5 martie 2017.
Propunerile trebuie să
conțină un rezumat de maximum 300 de cuvinte, însoțit de titlul lucrării și o
scurtă prezentare a autorului, cuprinzând informații referitoare la afilierea
academică, ariile de expertiză științifică și principalele
publicații/activități în domeniu. Acestea trebuie trimise către organizatorii
conferinței: Ștefan BOSOMITU (stefan.bosomitu@iiccmer.ro) și Luciana JINGA
(luciana.jinga@iiccmer.ro).
Confirmarea
rezultatelor, în urma selecției materialelor primite, se va face până în data
de 13 martie 2017.
Organizatorii
conferinței au în vedere și publicarea unui volum (la o editură prestigioasă
din România) care să cuprindă contribuțiile importante prezentate în cadrul
conferinței.
Organizatorii
vor acoperi costurile de cazare și masă ale participanților de-a lungul
conferinței. La cerere, există posibilitatea decontării și a cheltuielilor de
transport (tren, autocar, microbuz, autoturism).
Informații preluate de
pe site-ul IICCMER.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu