„Liceul nu este doar locul primei instrucții, al
buchiselii disciplinate. Este, inevitabil, și un loc al memoriei: cu toții ne
amintim și – la vârsta nostalgiilor pre‑senile – povestim celor mai tineri
isprăvi de pe vremea când eram elevi: șotii spectaculoase, complicități
camaraderești, idile timide, dascăli aprigi sau caricaturali, vise
adolescentine, escapade, măscări, vitejii, totul într‑un sos de duioșie
previzibilă, pe laitmotivul «A fost odată…»
Când
însă amintirile cristalizează într‑o rețea stabilă, mereu actuală, când ele ies
din sfera episodicului mai mult sau mai puțin întâmplător, spațiul care le
întreține nu mai este un simplu loc al memoriei, ci devine un loc al
destinului. Adică al unor evenimente resimțite ca repere formative, al unor
întâlniri decisive, modelatoare, al unor «coincidențe» existențiale, care fac
parte nu dintr‑un album cu file îngălbenite, ci din structura biografiei noastre,
din croiala ei netrecătoare. Nu orice loc al memoriei, nu orice spațiu al
întâlnirilor constituie un potențial loc al destinului. E nevoie de o
conștiință comunitară a apartenenței la același „design” istoric, de
persistența în timp a experiențelor de viață traversate împreună, pe scurt, de
un interes viu și solidar pentru evenimentele trecute.”
Andrei Pleșu
„Am încercat, pe de o parte, să înțeleg epoca în care ne‑am
născut și am trăit, și să‑i fac și pe colegii și contemporanii mei să
reflecteze la viața lor în România anilor 1950–1960, pe de alta. Am trăit cu
toții împreună primele două decenii ale regimului comunist și am păstrat, cum
era și normal, amintiri deosebite. Pentru unii au fost vremuri bune, pentru
alții mediocre sau proaste, pentru câțiva, un adevărat coșmar. Formăm o grupă
de vârstă născută imediat după al Doilea Război Mondial, într‑o perioadă când o
lume întreagă dispărea pentru a lăsa locul alteia. Un blestem chinez sună cam
așa: «Îți urez să trăiești într‑o epocă interesantă!» Și a fost, într‑adevăr,
interesantă perioada copilăriei și a adolescenței noastre, deși eram prea
tineri ca să înțelegem mare lucru: unii au înțeles mai repede, alții mai
încet.”
Matei Cazacu
Mai multe detalii pe site-ul editurii Corint,
de unde am și preluat informațiile de mai sus.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu