"Istoria
României interbelice a fost marcată de numeroase transformări structurale,
acestea fiind resimțite cu precădere la nivel socio‑politic. Resetarea
relațiilor societale survenită după momentul Marii Uniri din 1918 a presupus nu
numai simpla schimbare a modelului instituțional și a relațiilor politice de
putere, dictate de structura noului stat național, ci și o reconfigurare de tip
identitar consumată în special la nivelul imaginarului colectiv.
Identitățile politice și sociale ale României Mari se cereau
construite atât prin opoziția față de trecutul recent (non‑național) în
regiunile nou preluate precum Banatul, cât și prin elaborarea, mai ales la
nivel discursiv, a unui program identitar de tip integrator menit să dea sens
și consistență ideii de stat națiune. Cazul României interbelice este unul cu
totul special, întrucât relevă procesul de compatibilizare a unui profil etno‑cultural
particular cu noul profil circumscris politic al statului național. În perioada
interbelică, spaţiul românesc a cunoscut o tranziție în mai multe planuri,
reinventându‑se sau, după caz, fiind reinventat, pe măsură ce factorii
autohtoni sau influențele externe o cereau.
O istorie politică a României interbelice care să aibă ca
punct central dinamica minorităţilor sale este, cel puțin din aceste puncte de
vedere, o miză istoriografică importantă mai ales că literatura de specialitate
nu evidențiază decât abordări sporadice, inconsistente și indirect legate de
această perspectivă. Necesitatea accentuării perspective politice în
investigarea diferitelor aspecte ale istoriei României interbelice devine
legitimă atunci când se pleacă de la premiza la fel de legitimă, conform căreia
orice tip de relație societală instituționalizată sau neinstituționalizată
presupune interacțiunea unor actori care acționează de pe poziții diferite, de
cele mai multe ori într‑o logică ierarhică. În aceste condiții, relațiile
dintre actori (într‑un sistem social, politic etc.) sunt în mod necesar relații
de putere și deci relații politice. Politica văzută ca relații de putere între
diferiți actori activi într‑un sistem, se revendică de la o perspectivă
teoretică devenită clasică mai ales în domeniul științelor politice sau al
relațiilor internaționale și anume realismul."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu