Volumul reunește studiile prezentate în
plenul Congresului Național al Istoricilor Români, 25-28 august 2016, organizat
de Universitatea „Babeș-Bolyai” în colaborare cu Centrul de Studii Transilvane
al Academiei Române.
Organizat
la Cluj-Napoca, de către Universitatea „Babeș-Bolyai” în colaborare cu Centrul
de Studii Transilvane, Academia Româna, Congresul Național al Istoricilor
Români a fost cea mai mare manifestare științifică din domeniul istoriei din
ultimii 36 de ani. Ultimul eveniment de o asemenea amploare a fost organizat în
România în anul 1980, când a avut loc la București Congresul Mondial de
Istorie. Alegerea momentului nu a fost întâmplătoare, întrucât a marcat 100 de
ani de la intrarea României în Primul Război Mondial pentru eliberarea
Transilvaniei.
Evenimentul s-a bucurat
de un real succes, fiind prezenți aproximativ 500 de istorici din România
(centre universitare, institute de cercetare, muzee, învățământ preuniversitar,
studenți ai Facultății de Istorie și Filosofie, Universitatea „Babeș-Bolyai”),
Republica Moldova, Serbia, Ungaria, Austria, Italia, Marea Britanie. Congresul
care a reunit specialiști proveniți din spatii geografice și intergeneraționale
diferite a prilejuit ample dezbateri științifice privind problemele cu care se
confruntă cercetarea istorică românească. S-a apreciat ca istoriografia a
făcut, după 1989, progrese semnificative, dar sunt multe aspecte care se cer
remediate sau dezvoltate. În urma schimbului de experiență în cercetarea și
predarea istoriei, transmis în zilele Congresului de la profesori și
cercetători consacrați la tineri cercetători, masteranzi și doctoranzi, s-a
subliniat necesitatea aplicării unor noi metode și tehnici de lucru în
cercetarea istorică. Au fost discutate aspecte precum statutul personalului de
cercetare și al celui didactic din învățământul preuniversitar și universitar,
nevoia acordării unei finanțări corespunzătoare din partea organismelor
abilitate ale statului, precum și o reconsiderare a emisiunilor cu caracter
istoric în media scrisă și cea audio-vizuală din România. O atenție specială
trebuie să fie acordată formării cadrelor tinere, după cum se impune
multiplicarea trimiterilor la stagii de documentare și perfecționare în
străinătate a resursei umane din domeniul istoriografiei. Congresul istoricilor
din Romania insistă pentru schimbarea ponderii istoriei în curricula școlară,
cel puțin două ore, la gimnaziu și liceu, indiferent de profil, precum și
obligativitatea acestei discipline la examenele de capacitate și bacalaureat.
(Ioan-Aurel Pop, Ioan Bolovan, Oana Mihaela Tămaș, Cluj-Napoca, 25 august 2017)
Cuprins:
Cuvânt introductiv
I
Ioan-Aurel POP, Meseria de istoric la începutul mileniului al treilea
Dan BERINDEI, Menirea
istoriei
Dinu C. GIURESCU,
Școala, astăzi
Alexandru ZUB, Istorism
și conștiința de sine
Bogdan MURGESCU,
Historia magistra vitae? Istoricii profesioniști, pedagogia complexității și
agenda publică
II
Șerban PAPACOSTEA, Legături personale cu școala clujeană. Scurtă evocare
Ovidiu GHITTA, Istorici
în competiție. Proiecte organizatorice la Facultatea de Litere și Filosofie a
Universității din Cluj (1929)
Ovidiu CRISTEA,
Medievistica românească în secolul al XXI-lea. Studiu de caz – Institutul de
Istorie „Nicolae Iorga”
III
Gheorghe IACOB, Modernizarea României capitaliste. Strategie sau acțiune
conjuncturală?
Gheorghe CLIVETI, Epoca
modernă în istoria românilor. Delimitări temporale, registru tematic
Ioan SCURTU, Istoria
României – de la Yalta la Malta (1945-1989). Între mit și realitate
Ioan DRĂGAN, Noua
paradigmă în arhivistică și efectele ei asupra cercetării istorice
Ioan BOLOVAN, Luminița
DUMĂNESCU, Baza de date a populației Transilvaniei. Instrument pentru
cercetarea de demografie istorică și istorie socială
Mai multe detalii pe
site-ul Editurii Școala
Ardeleană, de unde am și preluat informațiile de mai sus.
Cuvânt introductiv
Ioan-Aurel POP, Meseria de istoric la începutul mileniului al treilea
Șerban PAPACOSTEA, Legături personale cu școala clujeană. Scurtă evocare
Gheorghe IACOB, Modernizarea României capitaliste. Strategie sau acțiune conjuncturală?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu