Apariție editorială: Sînziana Preda, Doamne, unde te găsesc, acolo mă pocăiesc! Istorii orale ale romilor neoprotestanţi din România

„Lucrarea se doreşte o foaie de observaţie asupra culturii religioase a romilor convertiţi la culte neoprotestante în România ultimelor decenii, în condiţiile pluralismului confesional ce caracterizează postsocialismul. Cartea exploatează cercetarea realizată în comunităţile examinate sub egida proiectului The Untold Story. An Oral History of the Roma People in Romania (EEA-JRP-Ro-No-2013-1-0401), prima întreprindere de istorie orală dedicată în plan autohton minorităţii rome.

„Ideea studiului se originează în preocupările noastre anterioare pentru conceptul de «pocăinţă», urmărit în grupuri diferite etnic şi religios (cehi baptişti, români şi ucraineni penticostali), dar şi pentru relaţia dintre identitatea confesională şi cea etnică (exemplul tătarilor şi turcilor dobrogeni). Cultura religioasă a romilor autohtoni reprezintă un subiect relativ puţin cunoscut. Credinţele religioase, precum şi alte componente ale ethosului lor au început să intereseze în ultimul sfert de veac şi în mod inegal. Atenţia cercetătorilor s-a îndreptat cu precădere înspre chestiuni de ordin economico-social, raporturile cu diverse etnii, circulaţia prejudecăţilor rasiale şi efectele vehiculării acestora. Mentalul colectiv de pretutindeni este amprentat de o imagine negativă, a ţiganilor, veşnic respinşi, infractori, murdari etc. Atare percepţie, cimentată de-a lungul secolelor, nu stimulează interesul pentru cunoaşterea altor laturi definitorii pentru grupul în cauză. Astfel se întîmplă şi cu opţiunile lor de credinţă. Începînd cu sec. XX şi îndeosebi în postcomunism, ele au cunoscut puternice fluctuaţii, o prefacere mai profundă decît la toate celelalte minorităţi istorice. Această dinamică face obiectul cercetării noastre, care uzează, în primul rînd, de mărturiile orale colectate în cadrul proiectului amintit.”

CUPRINS

Că pocăit ce înseamnă, de fapt? A te lăsa de păcatul pe care l-ai făcut. A te căi, a-ți părea rău și a te lăsa de păcat. (Studiu introductiv).....................................................................5

„Doamne, aicea te-am găsit, aicea nimeni nu mă desparte, decât moartea!!” Şi atuncea am făcut întâlnire cu domnul Isus!............55

Noi, gaborii, noi fără să cunoaştem adventiştii sau penticostalii, noi eram şi suntem, şi copiii noştri, şi nepoţii noştri, temători de Dumnezeu...............................................................71

„Deci şi pă mine m-o făcut Dumnezo şi am suflet, şi am inimă exact aşa ca dumneavoastră. Chiar dacă sunt ţigancă.”............85

Şi m-am pocăit şi eu, să fiu şi eu, să ajung în Rai!.............105

Dumnezeu are metodele Lui....................................... 130

Schimbare în viața țiganilor numai Domnul poate să aducă. Așa am fost și io, așa am fost mulți aici........................................ 150 

Dumnezeu nu ne-a făcut etnii, ci ne-a făcut oameni. Pe toți ne-a făcut după chipul și asemănarea Lui.................................. 171 

Şi am stat de vorbă cu Isus, a fost prima dată când am stat de vorbă altfel cu Isus....................................................... 186

„Hai cu şalopete, cu tenişi, nici o problemă, da’ să vii, dacă ai promis la Dumnezeu.”.................................................... 197

Io zîc dacă Dumnezo vrea să mă pocăiască, io mă pocăiesc.....213 

Dumnezeu o fost și cu mine, chiar dacă nu-s pocăit.............226

Noi vedem că viața asta schimbată a țiganilor cere jertfă de la ei.........................................................................242