Născută la 12 iulie 1924 în Petroșani, Ileana Paulina Geller (n. Röhrig) și-a
trăit cea mai mare parte a vieții în orașul Călan, jud. Hunedoara. A urmat 7
clase, însă nu și-a putut continua studiile liceale datorită faptului că tatăl său
a fost concentrat, în 1939. În 1945, alături de o soră și alți etnici germani,
a fost deportată în Donbas, URSS. Timp de aproape 5 ani a lucrat la o mină din
localitatea Dzerjinsk, fiind eliberată în ianuarie 1950.
Lucrarea
debutează cu un „Cuvânt înainte” și continuă cu o biografie a doamnei Geller
(bazată atât pe textul dânsei, cât și pe o serie de informații obținute în urma
unui interviu realizat de Dumitru-Cătălin Rogojanu și Valentin Locota în 2015).
Text intitulat „Jurnal”, care reprezintă elementul central al lucrării, are un
caracter memorialistic și a fost redactat de doamna Geller în noiembrie 1992.
În acesta ea descrie, printre altele, modul în care au fost adunați etnicii
germani din zona Călan pentru a fi deportați, transportul, condițiile de muncă
și de trai din Donbas (hrana, frigul, lipsa de medicamente, inter-relaționarea
cu alți deportați, cu localnicii și cei din sistemul de pază ș.a.), dar și o
serie de informații despre viața ei de după întoarcerea acasă. O bogată secțiune
de fotografii încheie lucrarea, care reprezintă o piesă veritabilă care
completează puzzle-ul istoriei germanilor din România și în special al
dificilului moment al deportării lor în URSS.
Doamna Geller a decedat la 5 februarie 2016 și post-mortem i
s-a decernat titlul de cetățean de onoare al orașului Călan.
Volumul a fost publicat la Editura Cetatea de Scaun din
Târgoviște în 2019.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu