În această perioadă se încheie un ciclu istoric al Bucureştiului. După ce, începând cu mijlocul secolului al XIX-lea, industria a devenit o prezenţă economică şi culturală importantă în peisajul oraşului, în ultimii 10-15 ani ea a început să se contracte. Pe lângă procese urbane, cum ar fi suburbanizarea, gentrificarea şi apariţia ghetourilor, dezindustrializarea Bucureştiului reprezintă una din tendinţele majore ale istoriei recente a oraşului.
Dezindustrializarea este o transformare economică, dar şi una culturală. Nu doar icoanele sau castelele au înţelesuri, ci şi tehnologia şi fabrica „semnifică” ceva. „Fabrica” nu este o realitate neutră nici în momentul de faţă, iar punerea în discuţie a trecutului „impur” poate trezi pasiuni situate dincolo de miza acestei cărţi – care caută să contextualizeze, la nivel internaţional, soarta fabricilor din Bucureşti, punând în acelaşi timp în discuţie peisajul urban generat de dezindustrializare, situat între fetişurile „maidanului industrial” şi cele ale „complexului rezidenţial”.
Acest studiu este, în esenţă, mai puţin unul istoric şi de patrimoniu şi mai curând unul de sociologie urbană, cu prelungirile teoretice ale problemei dezindustrializării spre studii de geografie şi istorie urbană, studii de patrimoniu, urbanism sau economia culturii.
Cartea este însoţită de un DVD care conţine filme ce prezintă o serie de peisaje industriale din diferite zone ale ţării: „Industrial Heritage between Land and Sea” - Sulina, 2005; „Oraviţa-Anina, prima linie de cale ferată montană din România”; „Ferri gloria memor - Metal şi arhitectură în peisajul bănăţean”; „Bucureştiul postindustrial”. Cuprinsul cărţii aici şi aiciInformaţii preluate de pe site-ul Editurii Polirom.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu