O telenovelă socialista este
scrisă la persoana întâi, cu un autenticism aproape sălbatic. Volumul acoperă
douăzeci de ani din comunism, de la începutul anilor ’70 până în 1989. Sub
pretextul unei ultime scrisori a tatălui către fiu, se reconstituie copilăria
și adolescența în România comunistă, din fragmente reale și imaginate obligate
să completeze un puzzle al memoriei pierdute. Pe fondul unei povești de familie
construite deopotrivă cu umor și tristețe, un fiu crește trecând prin toate
fazele tragicomice ale luptei cu un tată, fie el biologic, vitreg, simbolic,
ideologic, prezent sau absent. Pe măsură ce se derulează isprăvile „băiatului
de aur”, luciul idealizant a clișeelor despre familie, prietenie, iubire
plesnește, decojind miezul dur al unei conștiințe fără iluzii.
Cartea lui Doru Pop poate fi încadrată, la prima vedere, în
categoria autobiografiilor ficționale. Dar ea reprezintă mult mai mult decât
atât: construcția din fraze laconice și modificarea argumentației narative,
gândite pentru a reflecta „îngroșarea” vocii copilului de la primele semne ale
conștiinței până la maturizare, diversitatea caracterelor, colecția
impresionantă de folclor urban, aerul proaspăt respirat de fiecare scenă și o
memorie prodigioasă transformă acest debut în bildungsromanul unei întregi
generații.
Informații preluate de pe site-ul Editurii
Polirom.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu