A apărut la editura Sânziana volumul de documente despre
exilul românesc, „Virgil Velescu în arhivele Securității”, îngrijit de Florin
Dobrescu.
Personajul principal al cărții, Virgil Velescu, s-a născut
10 martie 2014 în Bacău și a decedat în 2006.
El a avut un rol-cheie în determinarea atitudinii adoptate
după 1945 de autoritățile americane de ocupație din Europa de Vest, respectiv
imunitatea politică și penală a membrilor Mișcării Legionare, premisă fără de
care nu ar fi fost posibilă libertatea de acțiune de care aceștia s-au bucurat
până în 1989 și ulterior în Occident, fără de care nu ar fi existat acțiunile
serviciilor secrete ale SUA de instruire și parașutare a unor voluntari
legionari în România ocupată de sovietici, pentru misiuni informative și de
sprijinire a rezistenței din munți.
Lucrarea probează pentru prima dată cu documente din arhivele Securității declarațiile făcute după 1989 atât de Horia Sima, cât și de Virgil Velescu personal, în legătură cu contactul stabilit de acesta la Frankfurt pe Main, la scurt timp după 9 mai 1945, cu cartierul general al generalului Eissenhower, comandantul armatei americane de ocupație, prin consilierul personal al acestuia, diplomatul Robert Murphy.
A condus Institutului Cultural Român de la München,
instituție de prestigiu, care s-a bucurat de sprijinul generos al structurilor
americane, și care i-a coagulat pe unii dintre refugiații români din această
parte a Europei și a lucrat până la pensionare la Radio „Deutsche Welle”, unde
a îndeplinit pentru un timp și funcția de șef al departamentului românesc.
A contribuit, de asemenea, la apariția primelor organe de
presă ale Mișcării Legionare din exil, cum ar fi Vestitorii, publicat la
începutul anilor 1950 la Salzburg.
Virgil Velescu a continuat să fie urmărit operativ și după
1989, , dosarul său fiind închis oficial de SIE la data de 29.07.1991.
A revenit în țară în 1993 și s-a stabilit la Bacău
implicându-se în o serie de activități de reorganizare a Mișcării Legionare.
Volumul de față cuprinde documentele considerate mai
semnificative din cele două dosare de urmărire deschise de Securitate pe numele
său, precum și declarația olografă a acestuia cu privire la întâlnirea cu
Robert Murphy la Cartierul general al lui Eissenhower în 1945, urmată de o
relatare în același sens a lui Horia Sima.
Informații preluate de pe site-ul
Buciumul, unde cei interesați pot găsi mai multe informații despre volum și
despre Virgil Velescu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu