„Ce tulburătoare plutire-n trecut, ce senzaţie de levitaţie
în chioşcul din livada de vişini a istoriei îţi dau amintirile lui Alexandru
Paleologu! [...] Evocările «conului Alecu» alintă mustrător, ne eliberează şi
ne împovărează, ne umilesc şi ne înalţă la iluzia blazonului.” (Dan C.
Mihăilescu)
„Diferenţa de vârstă, prima care atrage atenţia, promite un
dialog între generaţii şi, de ce nu, între două lumi, dialog în care legătura
distrusă de atâta vreme, dintre România precomunistă şi România de astăzi, mai
bătrână prin experienţă, dar mai tânără prin ignoranţă, să se poată reface pe
cale convivială, afectivă. Mai important decât evocările în sine este tonul în
care e făcută, aproape întotdeauna, această pledoarie pentru trecut: deloc
«paseist» la modul didactic şi dojenitor, cu o mulţime de aparteuri autoironice
şi cu uimitoare vorbe de spirit care pot să califice o situaţie dramatică de
viaţă cu eleganţă, fără patetism.“ (Doris Mironescu)
Informații preluate de pe site-ul
Editurii Humanitas.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu