„Subiectul lucrării de faţă priveşte Politica României faţă
de Problema palestiniană în perioada cuprinsă între anii 1948-1979,
accentele principale urmând să cadă asupra relaţiilor cu grupările palestiniene
care au întreținut legături cu reprezentanții români, fără însă a părăsi
contextul arab oriental. În ceea ce ne privește, considerăm că, mai ales în
perioada menționată mai sus, nu se poate vorbi de o distanțare a Palestinei de
țările arabe vecine. Dimpotrivă, în aceste țări, ca urmare a evoluțiilor
interne (spre exemplu, existența unui grup numeros de refugiați palestinieni,
găzduirea și/sau sprijinirea în unele cazuri a structurilor care și-au asumat
lupta pentru eliberarea Palestinei, etc.), se pot identifica situații chiar de
interiorizare a luptei pentru eliberarea teritoriilor palestiniene, ceea ce
explică de ce am acordat pe parcursul materialului atenție deosebită și Siriei,
Egiptului sau Iordaniei.
Am ales ca dată de debut 1948 pentru că este anul când se
fixează utilizarea sintagmei Problema palestiniană și când a avut loc
unul dintre evenimentele centrale ale istoriei palestinienilor: crearea
statului Israel, ceea ce, din varii motive prezentate mai pe larg în capitolele
următoare, a dus la absența/dispariția statalității pentru comunitatea
palestiniană.
La 18 februarie 1947, Bevin a predat Problema palestiniană
ONU. În acel moment, caracteristica principală a situației era dată de
contestarea politicii britanice deopotrivă de arabi și evrei, fără ca niciuna
dintre cele două comunități să fie pe o poziție avantajoasă în raport cu
cealaltă. Ulterior, au apărut noi dimensiuni: confruntările directe
arabo-israeliene, pierderea teritoriului unde ar fi putut exista și funcționa
statul palestinian, refugiații arabo-palestinieni, lupta pentru crearea unui
stat și, nu în ultimul rând, demersurile diplomatice. În acest context,
1978/1979 reprezintă materializarea primelor demersuri în vederea soluționării Problemei
palestiniene, marcând intrarea într-o nouă etapă. Practic, acordurile
încheiate în 1979 reprezintă acceptarea oficială de către un stat arab (Egipt),
Israel și o Mare putere a faptului că trebuie creat un stat pentru
palestinieni. Interesul nostru merge și dincolo de limita evenimentelor din
1979, însă pentru fixarea limitelor cronologice pentru lucrarea de față, un
element decisiv a fost accesul la materiale din arhive. În situația ideală în
care, în momentul redactării, am fi avut acces la documentele de arhivă de după
anul 1979, probabil că limitele cronologice ar fi fost altele.”
Informații preluate de pe site-ul
Editurii Cetatea de Scaun.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu