Apariție editorială: Dorin Cimpoeșu, Regimul post-totalitar din Republica Moldova (1990-2012)

„În cei peste peste douăzeci de ani care fac obiectul analizei noastre, şi care în cea mai mare parte au trecut de la declararea Independenţei, la conducerea Republicii Moldova s-au succedat 6 guvernări:

·           guvernarea agrariano-frontistă (1990 - 1994);

·           guvernarea agrariano-socialistă (1994 - 1998);

·           guvernarea A.D.R., de centru-dreapta (1998 - 1999);

·           guvernarea de tranziţie, Dumitru Braghiş (1999 - 2001);

·           guvernarea(restauraţia) comunistă (2001 - 2009);

·           guvernarea A.I.E., de centru-dreapta (2009 - 2012).

La o simplă analiză comparată se poate observa, pe de o parte, că în cea mai mare parte a perioadei(18 ani), Republica Moldova a fost condusă de partide de stânga şi extrema stângă si doar un interval de timp foarte scurt(4 ani) de partide democratice de centru-dreapta.

Aceasta relevă, pe de o altă parte, că în toată această perioadă a existat o confruntare puternică între două curente diametral opuse privind calea de dezvoltare a Republicii Moldova:

-  unul, al rezistenţei neocomuniste, care s-a opus vreme în­delungată proceselor democratice şi edificării statului de drept, pronunţându-se, concomitent, pentru men­ţi­ne­rea acesteia în sfera de influenţă rusă;

-  celălalt, al progresului democratic, pe plan intern, având ca obiectiv fundamental de politică externă integrarea Republicii Moldova în structurile paneuropene, aşa după cum rezultă şi din denumirea celor două guvernări de centru-dreapta.

Din păcate, primul curent a dominat această perioadă, ceea ce a făcut ca Republica Moldova să piardă un timp pre­ţios, atât în ceea ce priveşte democratizarea societăţii, cât şi în privinţa integrării în U.E.

Revenind la guvernările post-totalitare, se impun unele con­siderente, care explică şi fac să fie înţelese mai lesne evo­lu­ţia şi caracteristicile regimului post-sovietic din Republica Moldova.

Trebuie precizat, încă de la început, că în Republica Mol­do­va, ca de altfel şi în celelalte state sovietice unionale, nu au existat forţe politice de orientare democratică, constituite în ultima perioadă a regimului totalitar, iar societatea civilă nu era organizată. A apărut o mişcare mai mult cu caracter naţional, cunoscută sub numele de Frontul Popular din Moldova (FPM), care, însă, nu a fost capabilă să preia puterea de una singură...”

Informații preluate de pe site-ul Editurii Cetatea de Scaun.