Portretele din paginile acestei cărţi se bucură de peniţa
unui observator pe cât de atent, pe atât de blajin. Gabriel Dimisianu trimite o
rază bună asupra tuturor celor despre care scrie, fiindcă miza volumului de
faţă nu e revanşa, ci evocarea. Chiar şi cei care au (au avut) destule a-şi
reproşa pe drumul vieţii îl găsesc pe autor pregătit să le acorde circumstanţe
atenuante. Gabriel Dimisianu scoate la iveală scriitori uitaţi (Ury Benador,
Georgeta Mircea Cancicov, Marcel Mihalaş, Mihail Crama), se înclină în faţa
marilor nume cărora le-a stat, fie şi vremelnic, în preajmă (Tudor Arghezi,
Tudor Vianu) şi îşi aminteşte de furiile reale sau jucate ale unor şefi de
breaslă sau de revistă (Zaharia Stancu, George Ivaşcu). Atent la fiecare
schimbare de temperatură ideologică – dogmatism, dezgheţ, restalinizare etc –,
Gabriel Dimisianu nu uită că scriitorul este un personaj care creează personaje
şi se cuvine evocat nu doar în dimensiunea lui de artist, ci şi în firescul lui
uman. De aceea, Amintiri şi portrete literare e o carte de cert interes.
O sumă de portrete în tuşe fine. Un snop de poveşti spuse fără emfază şi ifos
didacticist, ci doar cu bună-dispoziţie, talent şi duioşie.
Informații preluate de pe site-ul Editurii
Humanitas.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu