StatCounter

duminică, 17 noiembrie 2013

Apariție editorială, Dimitrie Iuraşcu, Jurnal politic, 1939-1950

Lucrarea în trei volume Jurnal politic: 1939-1950, semnată de diplomatul Dimitrie Iuraşcu (1890-1964) a fost editată în anul 2012 de Muzeul de Istorie din Galaţi și redă conţinutul a 10 caiete-manuscris. Ea reprezintă o radiografie a zilelor trăite în străinătate şi în ţară de-a lungul unuia dintre cele mai zbuciumate decenii ale secolului XX. 
Despre autor:


Născut la 29 iunie 1890 în Galaţi, Dimitrie Iuraşcu a absolvit Liceul Vasile Alecsandri din oraş, plecând apoi la Paris, unde a urmat, în paralel, cursurile Facultăţii de Drept şi École des Hautes Études en Sciences Politiques (absolvă în 1913, cu o teză despre influenţa rusă asupra Ţărilor Române). 
Îşi începe cariera diplomatică în 1913, ca ataşat pe lângă Legaţia României de la Belgrad. În 1915, este transferat la Atena, iar un an mai târziu – la Petrograd, unde activează până în 1918. A ocupat mai multe funcţii diplomatice, de la cea de ataşat de legaţie până la cea de ministru plenipotenţiar al României. În cei 34 de ani de carieră diplomatică, Dimitrie Iuraşcu şi-a desfăşurat activitatea în diverse capitale europene, precum: Istanbul, Praga, Berlin, Bruxelles, Sofia, Roma, Vatican și Berna. Din 1934, este ministru plenipotenţiar, fiind trimis în misiune diplomatică la Oslo, unde rămâne timp de cinci ani. Revine la Bucureşti în martie 1939, ca director al Afacerilor Consulare şi al Afacerilor Politice. În perioada mai-decembrie 1941, este ministrul plenipotenţiar al României la Lisabona. Din decembrie 1942 și până în 30 iunie 1947 a îndeplinit o serie de funcţii de conducere în cadrul Ministerului Afacerilor Străine.
Epurat de regimul comunist din România, proaspăt instalat după război, diplomatului Dimitrie Iuraşcu îi este confiscată singura proprietate din Bucureşti, fiind chiriaş în propria casă, iar mai apoi forţat să părăsească definitiv, împreună cu familia, acest imobil construit în anul 1931.
Rămas fără pensia cuvenită pentru cei 34 de ani de activitate diplomatică, este nevoit să se angajeze ca betonist pe şantierul unei fabrici din Bucureşti, lucrând mai apoi într-un atelier de confecţionat lumânări, la o cooperativă meşteşugărească. Moare la Bucureşti, în data de 17 noiembrie 1964.
Informații preluate de pe site-ul Bibliotecii Naționale, respectiv al Muzeului de Istorie Galați.

Niciun comentariu: