„Stafia care, în imaginarul politic al lui Marx, bântuia
Europa n-a avut parte niciodată de un corp care s-o preceadă. Ea a fost şi a
rămas o stafie chiar şi după ce a fost proclamată întruparea ei.
Ce s-a întâmplat însă cu oamenii care au fost puşi să
trăiască într-o economie ireală şi irealizabilă şi care au experimentat pe
pielea lor încarcerarea într-o utopie? Cum poţi angaja popoare întregi, pornind
de la o fantasmă politico-economică, în construirea planificată a neantului?
Nici un autor nu a descris, într-o manieră mai concisă şi
mai limpede ca Alain Besançon, o realitate care, încălcând toate legile
economiei, s-a declarat a fi economia însăşi, «socialismul real».
Cartea lui Alain Besançon răspunde aşadar la întrebarea «cum
e cu putinţă ceva care nu e cu putinţă?». Ea e anatomia unei societăţi care nu
poate genera nimic pentru indivizii care o alcătuiesc, ci doar pentru economia
de război menită să apere partidul care deţine puterea. Şi care, paradoxal,
trăieşte pe spezele societăţii pe care îşi propune s-o distrugă
(«capitalismul»). Un ţel care, odată atins, ar reprezenta şi propriul ei
sfârşit.
O carte obligatorie pentru noile generaţii cărora le place
să viseze în anticamera unui coşmar pe care părinţii lor l-au trăit.” (Gabriel
LIICEANU)
Informații preluate de pe site-ul Editurii
Humanitas.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu