«La o privire de ansamblu asupra perioadei examinate,
marele „dezgheț” al lui N. Hrușciov, întreaga epocă de destalinizare, apare, în
cazul RSS Moldovenești, ca o suită de „dezghețuri” și „înghețuri” consecutive,
astfel încât orice tentativă, cât de scurtă, de umanizare a sistemului a produs
consecințe benefice renașterii culturii și spiritului național, iar orice
renunțare și reintrare în tiparele ideologice ortodoxe a urmărit să iradieze
efectele în plan local ale „dezmorțirilor” hrușcioviene.
În anii „dezghețului”, după cum se arată în paginile
lucrării, pe fondul strângerii relațiilor de prietenie sovieto-română, în sârma
ghimpată de la Prut se produce o breșă prin care în partea sa basarabeană
pătrunde cartea, presa, teatrul, arta, dansul și cântecul românesc, știința și
competițiile sportive, deopotrivă, în timp ce în stânga sa publicul de la Iași
sau București, de la Cluj sau Timișoara putea admira vocea neasemuită a Tamarei
Ceban, cadența tumultoasă a corului capelei „Doina” sau dansurile ansamblului
„Joc”. De asemenea, în baza unor materiale inedite sunt prezentate evenimentele
legate de Decada culturii și literaturii române din august-septembrie 1958,
prima și ultima în toată perioada de existență a RSSM. În ciuda resentimentelor
împrăștiate ani de-a rândul de propaganda sovietică împotriva blamabilului
„naționalism românesc”, regăsirea prin cultură, știință, folclor și artă a
românității înstrăinate promitea să se constituie într-un prilej de reconsiderare
a legăturilor dintre cele două maluri ale Prutului, cu atât mai mult că ambele
făceau parte din același univers concentraționar socialist. Limitele atracției
irezistibile între frați au ieșit la iveală în anul Centenarului Unirii
Principatelor Române, când ca și în anii de tristă faimă de prigoană a culturii
naționale românești din Basarabia postbelică, plenara a IX-a a CC al PCM din
septembrie 1959 a țintuit la stâlpul infamiei o serie de personalități marcante
ale renașterii culturale, lovind cu cruzime în scriitorii Vasile Coroban,
George Meniuc, N. Romanenco, Petru Cărare, Vladimir Beșleagă ș. a. În scurt
timp, vechile dogme proletkultiste despre limbă, literatură, identitate și
cultură, lustruite pe alocuri, au fost multiplicate în presă, strecurate în
manualele școlare, au început să răsune de la catedre și la întrunirile
publice. Dar, tot N. Hrușciov va fi cel care a dat semnalul unui nou „dezgheț”
la Congresul al XXII-lea al PCUS, din octombrie 1961, rostind un nou
rechizitoriu împotriva cultului personalității lui Stalin. Profitând de
intervalul scurt al acestui din urmă „dezgheți” hrușciovian, literatul Iu.
Kojevnikov de la Moscova cerea să se adopte o atitudine grijulie față de
clasicii literaturii naționale, scriitorul Andrei Lupan protesta împotriva
practicilor de mutilare a limbii, iar istoricul literar Ion Vasilenco cerea
deschis revenirea la alfabetul latin, ca veșmânt firesc al limbii române dintre
Prut și Nistru. Cel care a pus punctul pe „i” în această polemică din sfera
culturii și științei a fost nimeni altul decât liderul PCM, I.I. Bodiul,
reafirmând în iulie 1963 cursul „just” al plenarei a IX-a a CC, din 1959, și
condamnând sever devierile „naționaliste” ale unora ca Vasilenco. De această
dată, un nou și îndelungat „îngheț” se instala peste cultura românească din
RSSM.»
Dr. Gheorghe E. Cojocaru
Cuprins
Lista
abrevierilor
Introducere
I.
Campania de dezrădăcinare a „marrismului” din „lingvistica sovietică
moldovenească”
II.
Anevoioasa întoarcere la rădăcini: imperativul valorificării moștenirii
literare clasice
III.
Prietenia sovieto-română și impactul ei asupra legăturilor dintre cele două
maluri ale Prutului
IV. Suflul
glaciar al plenarei a IX-a a CC al PCM
V.
Intervalul scurt de „dezgheț” după Congresul al XXII-lea al PCUS în știința și
cultura din RSS Moldovenească
VI.
Explozia „problemei teritoriale” în relațiile sovieto-române
Concluzii
Informați preluate de pe site-ul
Editurii Cetatea de Scaun, unde cei interesați pot găsi mai multe detalii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu