Volumul apărut în 2014 la editura ProUniversitaria,
București, a fructificat o teză de doctorat susținută la Facultatea de Litere
de la Universitatea din București.
Pornind de la noțiuni teoretice care sunt specifice
domeniului istoriei, teoriei și criticii literare, autoarea definește paradigma
memorialisticii în care se încadrează și literatura carcerală, oprindu-se cu
precădere asupra memoriilor, amintirilor, jurnalelor – acolo unde a fost cazul
– femeilor foste deținute politice. Acestea au avut același parcurs al
experienței încarcerării pe motive politice: arestarea, ancheta, tortura,
procesul și detenția, suferind pe nedrept, ca și bărbații foști deținuți
politici.
Sunt
tratate câteva cazuri ale unor femei care au trecut prin experiența
închisorii: Lena Constante, Adriana Georgescu, Nicole Valery-Grossu, Aspazia
Oțel-Petrescu, Alice Voinescu; de asemenea, memoriile lui Annie Bentoiu din
perspectiva analizei obsedantului deceniu, ieșind la iveală condiția femeii în
societatea românească postbelică; dar cea mai cutremurătoare dramă se regăsește
în experiența deportării Aniței Nandriș Cudla, care supraviețuiește împreună cu
cei trei băieți ai săi în Siberia, reușind să se întoarcă în satul natal după
20 de ani.
Cartea mai cuprinde un capitol interesant, o analiză a
coordonatelor spațiului carceral, atât în cazul femeilor deținute pe motive
politice, cât și în cazul bărbaților foști deținuți politici, accentul căzând
pe elemente simbol ca: foamea, frigul, tortura și boala, timpul, credința și
creația în spațiul celular, libertatea.
Tonul angajant, atașarea față de subiect a autoarei, dar și
stilul limpede, cu o ținută literară sunt câteva puncte care recomandă
această scriere drept o „piesă” la dosarul istoriei românilor din perioada
1945-1965.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu