Administraţia Naţională a
Penitenciarelor, în parteneriat cu Ministerul
Culturii, organizează o serie de evenimente culturale în Fortul
13 Jilava, cu scopul de a atrage atenţia asupra acestui loc.
Primul eveniment se va desfăşura în
10 iunie 2010 - ora 11.00.
În program: vernisaj expoziţie
fotografie - Andu Novac; Intervenţie - Mircea Nicolae; Text - Mugur Grosu.
Accesul în Penitenciarul
Bucureşti - Jilava se face numai pe bază de invitaţie. Cei interesaţi pot confirma
participarea la eveniment până în 04.06.2010. Persoană de contact: Dana Cenuşă,
email: dcenusa@yahoo.com, dcenusa@dgp.ro sau telefon: 0756070496.
Din
centrul Hunedoarei, de apuci drumul spre munţi pe valea îngustă a
Cernei, peisajul te cotropeşte cu un amestec de impunător şi dezolant.
Stîncile abrupte, vegetaţia tînără şi apele repezi ale rîului, domolit
oarecum de barajul din amonte, alternează cu rănile încă vii ale
carierelor de piatră şi cu ruinele postindustriale de betoane şi
fierătanii prin care nu mai poţi călăuzi pe nimeni. Laşi pe stînga
drumul ce urcă-n serpentine spre Lacul Cinciş şi-apoi, în Teliucu
Superior, faci brusc la dreapta, atent să n-ajungi la Ghelar. Şoseaua,
spartă şi cîrpită pe alocuri, e destul de bună şi, încet-încet,
descoperi în peisajul din jur urmele metalurgiei fierului de altădată.
Azi, 12 mai 2010,
Comisia pentru recunoaşterea osemintelor slujitorului lui Dumnezeu Episcop
Vasile Aftenie împreună cu un grup de experţi arheologi, antropologi şi în
prezenta avocatului Vicariatului Greco-Catolic al Bucureştilor au
exhumat osemintelor arhiereului.
Operaţiunea face
parte dintr-o serie de demersuri în vederea beatificării osemintele arhiereului
mort pentru credinţă la 10 mai 1950, la spitalul Penitenciarului
Văcăreşti.
Vasile Aftenie a
fost arestat la Bucureşti în 28/29 octombrie 1948. Până în februarie 1949 a
fost închis alături de alţi episcopi greco-catolici în vila Patriarhiei de la Dragoslavele iar
ulterior a primit domiciliu obligatoriu la Mănăstirea Căldăruşani. La 24 martie
1949 a fost dus la Ministerul de Interne unde a fost anchetat continuu şi torturat
pentru a-l forţa să renunţe la credinţa sa.
La 25 martie
1950, aflat în beciurile Ministerului de Interne, episcopul Vasile Aftenie a
paralizat şi a fost mutat la spitalul penitenciarului Văcăreşti unde, în
noaptea de 9 spre 10 mai, a decedat, la vârsta de 51 de ani. A fost înmormântat
în cimitirul Bellu Catolic, fără cinstirea care i se cuvenea
Volumul IV
din seria Experienţe carcerale în România
comunistă conţine un număr de 26 de interviuri. Selecţia lor reflectă
diversitatea în ceea ce priveşte etnia, studiile şi apartenenţa politică
înainte de arestare, iar mărturiile lor oferă o imagine elocventă a sistemului
opresiv din zonele respective. De la minele de plumb la Canal, de la evadări la
execuţii, de la metodele standard de „anchetă” la reeducare, de la spectacolul proceselor la rezistenţa armată
din munţi, de la înfometare la adeziuni silite, interviurile reflectă
mecanismele sistemului penitenciar comunist, precum şi formele de rezistenţă şi
protest faţă de abuzurile statului comunist.
Interviurile
au fost realizate în următoarele judeţe: Alba (Simion Drăgoi,
Traian Mitrofan, Pr. Teodor Stănescu), Botoşani (Gherasim
Avieriţei, Vasile Balanovici, Ioan Maluş, Vasile Maluş), Caraş Severin (Nicolae Ciurică, Maria Cristescu, Petru Duicu, Ion
Udrea), Harghita (Buzás László, Nagy Benedek, Vorszak
János),
Ialomiţa (Ion Ciubotă, Tudor Pascu, Gheorghe
Răduţă),
Olt (Dumitru Florea, Ştefan Nicolescu, Ioan Paul
Popescu), Suceava (Alexandru Jauca, Vasile Pânzariu,
Virgil Totoescu) şi Teleorman (Tudorel Mareş, Constantin
Ungureanu, Petre Vişa Detalii şi comenzi la: http://www.polirom.ro/catalog/carte/experiente-carcerale-in-romania-comunista-iv-3766/
Volumul se opreşte asupra unor mărturii ale
unui timp zbuciumat, parafrazându-l pe Nicolae Mărgineanu, pentru ca împreună să poată contribui la
restituirea şi reconstituirea, nu doar dintr-o singură perspectivă, a istoriei
acestei perioade. Mărturisiri asupra cărora s-au oprit mai puţin analizele unor
specialişti în domeniu stau alături de volume de referinţă pentru memorialistica
din universul concentraţionar, iar acestor analize de discurs, le sunt înaintate
câteva demersuri teoretice.
Cele şase părţi ale volumului
(„Rezistenţa anticomunistă din România; repere terminologice”, „În zona
interferenţelor”, „Delimitări conceptuale”, „Geografia detenţiei româneşti”,
„Modele de interpretare a discursurilor autobiografice”, „Concluzii”) propun
două demersuri: unul teoretic, ce sintetizează concepte-cheie ale genului
autobiografic, pe fondul transdisciplinarităţii (primele trei capitole), iar al
doilea aplicativ, evidenţiind niveluri de analiză a diferitelor tipuri de
discursuri autoreferenţiale cu referire la universul concentraţionar românesc
(perioada 1947-1964).
Subiect încă sensibil, la 20 de ani de la
ieşirea din totalitarismul comunist, detenţia politică din perioada comunistă se
restituie destul de dificil, deopotrivă din perspectiva istoriei tradiţionale,
ale cărei surse documentare sunt scoase greu la lumină, dar şi din perspectiva
istoriei orale, care propune totuşi şansa recuperării unei memorii încă vii,
dar ai cărei purtători, mulţi încă anonimi, se desfac anevoie din adăpostul
tăcerii. În ambele situaţii, obiectivitatea cercetării şi colaţionarea surselor
se impune de la sine. Narativizarea amintirilor prin procesul de verbalizare a
evenimentelor stocate într-o memorie personală ascunsă, alături de demersul de
validare a lor prin asamblarea în memoria colectivă şi cercetarea cu
discernământ egal a surselor considerate oficiale, disting valenţele unei
istorii a perioadei comuniste care reflectă obiectiv realitatea acestui segment
temporal.
În acest an, Universitatea de
Vară va analiza modalităţile de amintire şi reamintire sub raport istoric şi
biografic a perioadei 1944-1989. Studenţii participanţi vor fi invitaţi să reflecteze
asupra diferitelor aspecte ideologice, sociale şi politice ale comunismului. Întrucât
efectele acestei perioade încă sunt resimţite la nivelul societăţii româneşti,
o mai bună cunoaştere a trecutului recent va ajuta la aprofundarea înţelegerii realităţilor
prezente. Contactul cu trecutul va fi realizat, pe de o parte, prin dialogul
direct cu cei care au fost martori şi victime ale sistemului represiv comunist,
iar pe de altă parte, prin intermediul lectorilor, nume prestigioase pentru
cercetarea comunismului românesc şi est-european, dar şi a perioadei post-decembriste.
Universitatea
de vară se va desfăşura la Râmnicu Sărat în perioada 22-28 august 2010.
Numărul de participanţi va fi de
20 de persoane.
Grupul ţintă al proiectului îl
reprezintă studenţi interesaţi de studiul comunismului, cu vârste cuprinse
între 19-25 de ani, din anii I-V de la facultăţile de istorie, ştiinţe
politice, filosofie, sociologie, jurnalistică, litere, drept, teologie, din unităţile
de învăţământ superior din România. Cunoaşterea limbii engleze este
obligatorie.
Toate costurile legate de
participarea la Universitatea de Vară
(transport, cazare, masă) vor fi suportate de IICCMER.
Proiectul beneficiază de sprijinul
Fundaţiei Konrad Adenauer.
Selecţia participanţilor
Candidaţii
pentru Universitatea de Vară trebuie să trimită un Curriculum Vitae, şi un eseupersonal pe o temă legată de
perioada comunistă (4-5 pagini), pe adresa IICCMER (Strada General David Praporgescu, nr. 33, Sector 2,
Bucureşti) sau la universitatea@iiccr.ro.
Eseurile vor fi evaluate de un
juriu format din experţi ai IICCMER. Fiecare candidat
selectat va fi sunat şi va avea un interviu telefonic într-o limbă de circulaţie
internaţională la alegere (engleză, franceză, germană).
1. Termenul limită de trimitere
a eseurilor : 1 iulie 2010 (data
poştei)
2. Evaluarea interviurilor şi a eseurilor: 1 - 15 iulie 2010
În urmă cu 50 de ani doi clujeni au avut curajul şi nebunia de a evada din sediul Securităţii. Supravieţuitorul singurei tentative de evadare în forţă petrecută în comunism îşi aminteşte de ziua în care s-a scris istorie.
ZIUA de CLUJ prezintă, în exclusivitate, după 53 de ani de la singura evadare în forţă petrecută în Gulagul românesc, fotografii până acum nepublicate, din dosarul anchetei militare declanşate de Procuratura Militară a Regiunii 3 Militare Cluj pe numele profesorului clujean Raul Volcinschi, “banditul” care a fugit din arestul Securităţii trecând printr-un zid de gardieni.
Marţi, 27 aprilie 2010, comisiile reunite
juridică şi de drepturile omului ale Camerei Deputatilor au votat cu 21 de
voturi pentru, o abţinere şi 6 voturi împotrivă, proiectul Legii Lustratiei. Iniţiat de Societatea "Timişoara" în urmă
cu 6 ani, proiectul Legii lustraţiei îşi
are sorgintea în punctul 8 al „Proclamaţiei de la Timişoara”, lansată in 11
martie 1990. Membrii comisiilor au votat amendamentele comune,
convenite la întalnirile din această primăvară între Societatea "Timişoara"
şi reprezentanţii PDL şi PNL, amendamente care au adus forma legii care va
intra in dezbaterea plenului Camerei Deputatilor cât mai aproape de propunerea
iniţiala a Societăţii "Timişoara". Proiectul de lege va intra in curand in dezbaterea
plenului Camerei Deputaţilor şi va fi votat conform calendarului stabilit de
Societatea "Timişoara" cu conducerea Camerei, până cel târziu în data
de 20 mai 2010.
A apărut la Editura Vremea, sub semnatura lui Tudorel Urian, volumul Vieţile lui Alexandru Paleologu.
Cartea reprezintă o trecere în revistă a circumstanţelor în care s-a desfăşurat viaţa unuia dintre cei mai cunoscuţi literaţi ai secolului XX, o viaţă caracteristică pentru contextul istoric al acestui veac şi pentru contextul geografic al României.
„Alexandru Paleologu este unul dintre martorii esenţiali pentru România secolului XX şi pentru perioada tulbure a primului deceniu postcomunist.
În lunga sa viaţă a întâlnit oameni deveniţi efigii ale istoriei naţionale şi ale istoriei culturii române.
A fost în imediata apropiere a unor evenimente care au însemnat cotituri majore în evoluţia ţării.
A cunoscut din interior fenomene îmbrăcate în mister (masoneria), a peregrinat religios pe traseul
ortodoxie – catolicism şi retur, a trăit emoţia de a sta ascuns sub o identitate falsă, coşmarul închisorilor comuniste şi ruşinea de a fi fost colaborator al fostei Securităţi. Şi-a împlinit, la bătrâneţe, visul tinereţii de a deveni ambasador la Paris.
S-a văzut, pe parcursul aceluiaşi an, încununat cu Premiul pentru Excelenţă în Cultura Română şi pus la stâlpul infamiei pentru o vină demult mărturisită. Cum singur mărturisea, toate acestea au fost scrise în destinul său şi au venit fără voia şi fără decizia sa.
De aceea, spunea el, «eu am o dovadă clară, indubitabilă a existenţei providenţei şi râd foarte tare când cineva vorbeste despre coincidenţă sau hazard»."
Sunt de profesie istoric. Îmi plac munca mea, excursiile la munte, muzica rock şi lucrurile amuzante. Restul... e tacere. PS: Punctele de vedere exprimate pe acest blog nu reprezintă în nici un fel punctul de vedere al instituţiilor la care sunt angajat sau afiliat.
