Istoria dincolo de cuvinte este un proiect independent, realizat în spiritul principiului „pro bono publico”, de mai mulţi oameni ce şi-au dorit să se implice în amplul şi controversatul proces de reconstrucţie a memoriei referitoare la istoria recentă a României. L-am pornit pentru a aduce o schimbare, pentru a ne da aportul la construirea unei societăţi civile mai bune prin cultură, mentalitate şi morală. Partenerii implicaţi în acest proiect sunt:
- Penitenciarul Jilava;
- Centrul de Investigare a Crimelor Comunismului din România;
- Colegiul Naţional „Gheorghe Lazăr”;
- Colegiul Naţional „Sfântul Sava”;
- Colegiul Naţional „Iulia Haşdeu”;
- Şcoala Centrală;
- 50mmStudios.
- Centrul de Investigare a Crimelor Comunismului din România;
- Colegiul Naţional „Gheorghe Lazăr”;
- Colegiul Naţional „Sfântul Sava”;
- Colegiul Naţional „Iulia Haşdeu”;
- Şcoala Centrală;
- 50mmStudios.
Proiectul constă în vizitarea fostului penitenciar comunist Jilava, cu elevi de la 4 licee din Bucureşti, însoţiţi de foşti deţinuţi politici. Deşi implică un număr mare de elevi, scopul lui nu este numai educaţia, ci şi deschiderea orizonturilor celor implicaţi către domeniul studiului istoric al comunismului în România şi în lume.
Este vorba de condamnare, dar şi de asumare. Este vorba de morală, nu de politică. Membri ai partidelor istorice, legionari, ţărani, muncitori, militari, toţi au stat demni în faţa bătăilor şi umilinţelor, în faţa foametei şi morţii. Istoria dincolo de cuvinte este un „proiect-omagiu”. Amintim demnitatea, nu vederile politice. Respectăm suferinţa, nu diferenţele.
Mai multe informaţii pe blogul proiectului: http://reconstructiamemoriei.wordpress.com/
Imagini de la prima vizită: aici
2 comentarii:
Este una dintre modalitatile prin care tinerii pot constientiza că regimul comunist a fost, in esenţă, unul barbar. Este o lecţie de educaţie civică,deosebit de inspirată, în condiţiile în care dificultăţile zilei şi nostalgiile comuniste par a subţia convingerile democratice. Cred că o astfel de "lecţie la muzeu" şi interacţiunea cu victime ale represiunii întregeşte în mod fericit lecţia din clasă. Cred că mai mulţi profesori am putea face astfel de lecţii, chiar şi fără parteneriate sonore.
sunt absolut de acord, mai ales ca locuri ale memoriei comunismului romanesc sunt, din pacate, destule si cam peste tot.
Trimiteți un comentariu