„Mioara Anton emite o opinie cu care sunt total de acord:
aceea că după 1975, mai ales, a existat un fel de permanentă stare de asediu
ideologic; pot să confirm și prin prisma experienței personale (cel puțin până
în 1981). Autoarea are dreptate: perioadei de relaxare și de consolidare a
puterii i-au urmat stagnarea și alunecarea pe panta național-stalinismului. A
fost, dacă vreți, un anti-sovietism fără anti-stalinism. Protocronismul și
delațiunile din mediile intelectuale și artistice întregesc acest tablou
terifiant al barocului stalino-fascist al ceaușismului târziu.
Cartea poate fi privită ca o istorie a comunismului prin
scrisori. Este o foarte reușită lucrare de istorie socială și politică ce
încearcă să elucideze resorturile complexe ale relației dintre guvernați și
guvernanți.”
Vladimir Tismăneanu
Mai
multe detalii despre volum pe site-ul Editurii Cetatea de Scaun, de unde am și
preluat informațiile de mai sus.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu